Voiam să încep altfel, dar tocmai ce-am primit o invitație la un expresso tare și mi-am ieșit din pepeni, că dintr-odată mi s-a părut prea mult.
Nu beau expresso, că mă tem. De ce, ai probleme cu inima? Nuuuu! Pentru că nu știu ce-i! Ei, glumești… (neîncrezător) Nu! Hai, c-ai băut, nu se poate. În ceștile alea mici în care încap numai două guri de cafea, că-i a naibii de tare… (și n-am mai răbdat) UNU, NU EXISTĂ EXPRESSO, auzi? ESPRESSO, cu S, da? DOI, DE TARE E TARE CA FULARU’! Alo, ce te-ai enervat așa? Alo, alo…
Deci, cu espresso voi începe, și știu din sursă sigură (de la un amic, Sherif, despre care vă spun imediat) că nu e nici pe departe cea mai tare cafea (aia este ness-ul – cafeaua fiartă de mai multe ori, concentrată până devine o gelatină și pulverizată apoi într-un turn încălzit prin care, până jos, ajunge granulată), după cum nici cafeaua lungă nu e cea mai slabă. Ca să faci un espresso îți ia 30 de secunde, și cum cofeina de dizolvă în funcție de timpul de contact între cafea și apă, concentrația ei va fi mai mică (max 34 mg) și, daaaa!, băutura va fi mai slabă. Ne-ar putea înșela aroma mai intensă să credem că-i mai tare, dar nu-i nicio legătură, pur și simplu atunci se produce o extracție instantanee a uleiurilor esențiale din cafea. Cât despre cafeaua lungă, adică cea în care se lasă să curgă mai multă apă la espressor, cea făcută la filtru ori la ibric, timpul de fierbere fiind mai îndelungat, concentrația de cofeină poate ajunge și de 5 ori mai mare… Ne-am lămurit? 🙂
Sherif (sursa foto: Forbes România)
Și acum, că m-am calmat, deși e târziu, mi-am făcut o cafea normală, deci lungă și tare (asta ca să facem fixarea) fără teama că nu voi dormi la noapte (nu cafeaua dă insomnii, ci grijile, e dovedit), și-am să vă povestesc despre un maestru al cafelei, o raritate în România, Sherif Abdala. Care, până să afli că e tobă de știință și pasiune pentru cafea (adică o mănâncă pe pâine), te șochează prin aseamănarea izbitoare cu Obama. Dar i s-a spus asta de-atâtea ori, încât zâmbește dinainte, cuceritor, nefăcând altceva decât să sporească iluzia.
Cum a ajuns el din Somalia în România, în 1991, după ce a terminat acasă arabă-engleză și a făcut un an de master la Bagdad, e destin curat pecetluit cu bob de cafea. Poate că, dacă te uiți mai atent, o și vezi în ochii lui în timp ce vorbește – când verde, încă crudă, când roșie, gata de cules, când rumenită până capătă infinite nuanțe de maro lucios. Acum are 48 de ani, e însurat cu o româncă, e tatăl a doi copii și al unei afaceri de toată isprava – Gourmet Coffee – adică produce cafea de specialitate (vă spui imediat ce-i și cu ea).
De când a venit în țară, întâi ca angajat, apoi ca broker de cafea verde, și din 2000, cu toată experiența adunată, ca propriul lui șef, Sherif n-a visat decât cafea. Și, ca să aveți o măsură a viziunii și succesului său, nu vi se pare extraordinar să cumperi o făbricuță veche, să pornești de la 300 kg de cafea artizanală (de specialitate) vândută într-o lună și în 10 ani să ajungi la 28 de tone, tot într-o lună? Ar fi putut produce mult mai multă, obișnuită, dacă arta cafelei nu l-ar fi câștigat de partea ei atunci când a văzut cât de dificil de plantat, îngrijit și recoltat sunt unele soiuri, cât de rare sunt altele, când a înțeles cât de mulți factori pot influența producția, când a aflat chiar de pe plantațiile din cele mai îndepărtate locuri că boabele împrumută natural mirosuri și arome când arborii de cafea cresc anume lângă cei de cacao, lângă lămâi, meri, portocali, arbuști de vanilie ori piper. Și n-a rezistat tentației de a se juca cu acestea și de a crea amestecuri cu o putere incredibilă de sugestie. Asta înseamnă să produci cafeaua de specialitate, artizanală.
Așa au apărut opt combinaţii de arome şi gusturi* inspirate de originea și spiritul cafelei: Cuore di Columbia, cu gust de ciocolată amăruie şi fructe caramelizate; Mattina di Roma, cu note de alune de pădure, portocale, miere şi migdale; Sogno di Kenya, ce dezvăluie un buchet regal, cu gust de tangerină matură; Brezza di Bari, considerat a fi cel mai nobil ameste din toată gama, cu o textură cremoasă ce ascunde un gust de pere coapte glazurate cu ciocolată amăruie, păstrând retrogustul sublim al laptelui de migdale; Segreto di India, cu gust bogat de cacao, urmat de un retrogust de lemn de santal şi condimente indiene; Nostalgia di Ethiopia, un amestec de cafele arabice pure, îmbogăţit de gustul delicat de alune, migdale prăjite şi caramel; Amore di Verona, un amestec fascinant şi senzual în care aciditatea delicioasă este conturată de aroma fructelor de pădure, la care se adaugă un retrogust interesant de ciocolată cu alune. Şi, finis coronat opus, Gioia di Guatemala, un amestec special, original, cu un temperament viguros şi o aciditate subtilă, cu aroma delicată a gemului de piersici combinată cu exotismul celei de pudră de cacao. Dacă nu ai salivat, nu ești băutor de cafea. Am zis!
Dar Sherif, care e un barista de mare clasă (specialist în prepararea și servirea băuturilor pe baza de cafea), e gata să facă, la cerere, rețete personalizate pentru oricine și-ar dori asta. Stabilești întâlnirea pentru o degustare privată gratuită și pleci acasă cu amestecul care ți se potrivește. Iar rețeta e trecută într-o carte, e secretă, e doar a ta. Îmi place asta. 🙂 Și, să nu-mi spuneți mie catchy, dacă nu scot și io o cafea cu numele ăsta. Like a woman, cum altfel.
Și-acu, de încheiere, poate te întrebi ca și mine, de ce Sherif și nu altcineva produce artizanal cafea în România? Nu știu să spun. Dar știu că, ascultându-l, te lovește revelația că până atunci ai băut cafea ca un cioban… Și, brusc, parcă totul căpăta sens, ca după o cafea bună, pe care tocmai o băusem: dacă tot consumăm (noi, românii) până la două kilograme pe cap de locuitor (puțin comparativ cu alții, doar pe facebook depășim orice închipuire), măcar să fie capul acela mai luminat. Și la cât de des o pomenim și o bem, că nu cred să treacă o zi lăsată de la Dumnezeu fără ea, la câte bune ni s-au întâmplat, poate, “la o cafea“, la câte lucruri mărețe au pornit din cafenele, cu aceiași bani, poate, dar cu altă informație, zău că am putea începe să ne bem și noi cafeaua ca niște cunoscători. Începem?
*Toate cele opt sortimente de cafea Dolce Nera – boabe sau măcinată pentru filtru, ibric sau espresso -, sunt comercializate în cutii de 250 g, la prețul de 24 lei.
Citiţi şi
Mai bem cafea sau luăm direct paraxantină?
Budapesta e întotdeauna o idee bună
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
