Ce ai, eşti în perioada aia din lună?

Catchy

30 January 2017

Şi mai poţi, inimă? Dragă inimă, mai poţi? De ce ne-o place nouă să ne minţim şi să ne stafidim inima în viaţa asta care nu-i decât una?

Şi ne minţim la 20 de ani că l-am întîlnit pe Făt Frumos şi ce roz e viaţa, pînă te trezeşte primul plâns de bebe şi realizezi că Făt Fumos doarme, că deh! e obosit, şi-ţi iei papucii de casă-n picioare şi, chioară de somn după o zi cu de toate, te ridici şi-l alăptezi pe cel mic.

inimă

30 ai deja, 30 şi cel mic e măricel şi tu ai cam uitat de visurile tale, dar ai fost mamă bună şi soţie înţelegătoare… lasă, că trece şi asta, o să am mai mult timp pentru mine la anu’, că ăla mic a mai crescut, Făt Frumos munceşte pe brânci, tu, tu trebuie să fii un exemplu de mamă, soţie, noră, vecină şi ce o mai trebui. Dar la sufletul tău, cine se gândeşte? Ce suflet? Păi, tu poţi lăsa garda jos şi te poţi gândi un pic la tine? Cum să-i spui tu lui că eşti obosită, că nu mai ai viaţa ta, că eşti nemulţumită să stai numai acasă ca o doamnă, că ai avut visuri pe care le-ai dat de o parte, că ai 42 de ani şi te simţi neîmplinită? Se uită tâmp la tine şi te-ntreabă dacă ţi-a lipsit ceva, dacă ai simţit tu că el nu s-a spetit pentru tine şi ăla mic sau eşti în perioada aia din lună, când eşti nervoasă şi plângi?

…Şi ce să fac, inimă?

Guest post by Roxi

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Și-a mai desfăcut picioarele o dată

A fost un accident

Să mă ierți…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,065 views

Your tuppence

  1. Ramona / 31 January 2017 10:27

    “Dar la sufletul tău cine se gândește ?” Păi tu ar fi bine să te gândești ! Dacă ai renunțat în permanență la el, la visele tale, crezând că la anul vei avea mai mult timp, acceptând rutina, conformismul plat că trebuie să fii așa și așa, că așa zice mama, mătușa, vecina, soțul, cine e de vină ? Știe cineva mai bine decât tine ce te face fericită, împlinită, plină de viață ?
    Eu nu înțeleg de ce vă măritați sperând în Feți Frumoși ? Și eu am crezut, dar ce noroc că n-am sfârșit măritată cu vălul pe față.
    Eu nu înțeleg de ce faceți copii și pe urmă vă plângeți că nu mai aveți timp de nimic că sunteți mereu obosite, tracasate ? Asumați-vă că asta aduce viața de părinte, mai ales de mamă, deși sunt și cazuri fericite, în care femeia n-a renunțat la ea și n-a devenit o frustrată.
    Vreți să vă faceți un rost, să fiți în rândul lumii ? Ok , dar asumați-vă și responsabilitatea jumătății goale a paharului. Zici tu “Păi poți lăsa garda jos și să te gândești puțin la tine ?” Da, sigur că poți! De ce să nu poți ? Oricând când ceva nu-ți mai convine poți opri sau te poți reinventa. Dar asta presupune să te pui pe tine pe primul loc, nu pe alții și părerea lor. Nici copilul nu va fi bine, dacă tu nu ești bine, căci el simte instinctiv trăile sufletești ale mamei. Spre deosebire de victimizare – un soi de pătură care te învelește, deși îți este tot rece -, reinventarea, redefinirea, recalibrarea cere curaj, voință și acceptarea riscului în fața unei realități viitoare necunoscute. Și nu e la îndemâna oricui.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro