Cea mai bună școală din lume

14 March 2018

vasile baghiu Călătoria este o şcoală, una dintre cele mai bune din lume. Fără profesori, fără cursuri, fără cataloage şi note, fără inspecţii, fără povara copleşitoare a sumedeniilor de hârtii, ea oferă şansa învăţării unora dintre cele mai importante aspecte ale vieţii, dar şi a cunoaşterii de sine.

Imprevizibilitatea situaţiilor, chiar dacă ai un plan pus pe hârtie, detaliile care ţin de oameni, case, grădini, străzi, chiar dacă te-ai documentat cât de cât înainte, zumzetul graiurilor, ca o muzică sofisticată şi plină de poezie, chiar dacă ai ştiut ce limbă se vorbeşte în acel loc, mirosurile de bucătărie de prin cartiere şi răzbătând până în stradă din localurile pline de tarase sau din cele modeste şi retrase, toate ne spun câte ceva esenţial despre lumea în care trăim şi chiar despre rostul nostru pe pământ şi despre sensul vieţii. Doar credinţa, dragostea şi poezia mai pot să ne vorbească aşa despre aceste lucruri preţioase.

Călătoria este şcoala poeziei trăite. Iar dacă ar fi să spun două vorbe despre măruntele mele trăiri subiective pe acest subiect, cred că numai perspectiva aceasta a călătoriei ca poezie mă mulţumeşte atunci când păşesc în locuri în care nu am mai fost. Reperele turistice sunt importante, dar nu doar ca motive de bucurie a recunoaşterii unor poveştii sau istorii, ci mai mult în felul în care nucleele poetice strălucitoare apar în poeme şi dau sens întregului.

cuplu călătorie

©Michael J. Deas

Pentru că a vizita pentru prima oară un oraş sau un loc de pe pământ seamănă cu lectura unui volum de poezie sau a unui roman infuzat de poezie, cu toată aura de trăire rafinată pe care o presupune. Şi care devine până la urmă un stil de viaţă.

Poezia este singura raţiune a călătoriei, tot aşa cum călătoria – fie ea şi imaginară, „himeristă” –  este singura resursă la vedere a poeziei.

Ştiu, aici, la noi în ţărişoară, dificultățile sunt mari, oamenii trăiesc viaţa care se trăieşte pe aceste meleaguri. O cunosc, o trăiesc şi eu, o ştiu, dar aş îndemna pe orice român care are cât de cât un venit lunar să pună deoparte şi să călătorească în străinătate, măcar o dată la doi sau trei ani, dacă nu la un an. Acum se poate ajunge dintr-o parte în alta a lumii cu numai câțiva bănuți.

Viața e scurtă şi nu rămâne nimic din ce construim şi adunăm. Călătoria însă rămâne în suflet şi se transformă cu timpul în poveste de povestit, la fel ca iubirea, la fel ca dragostea pentru copii şi familie, la fel ca prietenia.

Şi chiar dacă mai ştiu că, după ce vii dintr-o călătorie, ai sentimentul că multe lucruri ar trebui refăcute, că toate eforturile tale nu sunt în direcţia cea mai bună, că unele raţiuni pentru care te zbuciumi şi te agiţi pe-aici nu mai au substanţă, tot cred că experienţa „luării distanţei” pentru o vreme de locurile natale este de o valoare încă insuficient înţeleasă şi apreciată.

Din depărtare te poţi vedea pe tine aşa cum eşti, tu în lumea ta de acasă, dar ai şi imaginea a tot ceea ce trăieşti în parametri reali, fără cosmetizări, fără sentimentalisme, fără iluzii. Poate fi doar o impresie trecătoare, dar ştii că ai desluşit în această incursiune ceva important în primul rând despre tine, iar acest amănunt înseamnă mai totul.

Pentru că lumea e mare şi diversă, iar tu cu gândurile şi planurile tale – în fine, cu visurile tale – devii mărunt şi neînsemnat, cum se cuvine, iar tot ce credeai că ai clădit nu e decât un prag care să te ajute să treci cu bine mai departe şi să faci faţă poate ostilităţii, neprieteniei, invidiei, mentalităţilor şi comportamentelor aiuritoare, într-un loc de pe pământ care ar avea toate datele să fie minunat, dar care este otrăvit de strâmbătate. Sau nişte guri de oxigen pentru a face față unei societăți nevindecate după trauma istorică recentă.

Călătoria este o şcoală a poeziei nescrise. A acelei poezii care nu mai trebuie pusă pe hârtie pur şi simplu pentru că trăirea ei aduce adevărul ascuns al vieţii. Iar acest adevăr e pus deoparte pentru fiecare în parte.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

O femeie cu alcool! Vai, ce rușine!

Ia-mă înapoi!

Marea Gherțoială

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,186 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro