Deși se poate trata sau doar ameliora, în funcție de vârsta și istoricul personal, IU (incontinența urinară) rămâne un tabu social. Surpriza, stânjeneala, spaima că au intrat brusc într-un alt anotimp sunt atât de mari, încât nu vorbesc cu nimeni. Tac și suferă. Pentru că, deși IU nu doare, efectul psihologic este devastator: dacă una din cinci englezoaice, de exemplu, declară că se simte mai tânără decât anii pe care îi are, sigur nu face parte din cele 3,5 milioane care suferă de IU! Din care 1,34 milioane se simt mai bătrâne decât sunt în realitate, pentru că, dacă firele albe sau ridurile pot fi purtate chiar cu mândrie, incontinența e “bloody awful”!
Sunt vorbele actriței britanice Kate Winslet, 40 de ani, care a recunoscut de curând într-un interviu la BBC1 că, în urma nașterilor, s-a procopsit cu acest “defect” considerat rușinos. “Nu mai pot sări pe trambulină, pentru că mă “ud”! Când ai făcut câțiva copii (n.red. trei), asta se întâmplă. E uluitor, după două strănuturi, sunt bine, la al treilea, nicio șansă. E îngrozitor, mai ales dacă porți fustă!”
Oricui, oricând, i se poate întâmpla să piardă temporar controlul asupra funcțiilor corpului! Ea a recunoscut public. Știm și de ce – să dea curaj. Dar tu nu trebuie să ieși la un post de televiziune, înțelegi? Uite, am să vă povestesc despre mama mea. Avea 57 de ani când a rămas singură. Într-o casă mare, prea mare și prea goală. Ajunsese de se speria noaptea la orice zgomot. Stresul singurătății i-a provocat la scurt timp un mini accident cerebral. Fără alte sechele, doar incontinența. Moderată, dar supărătoare. N-a vorbit cu nimeni despre asta. Târziu am aflat, trecuseră vreo… 15 ani. Și dacă n-aș fi observat, când reușeam să ne vedem, consumul mare de vată și grija să nu-i lipsească pachețelul din geantă oriunde se ducea, n-aș fi bănuit încă 15 ani că are o problemă. Mi-a povestit că, treptat, pe măsură ce episoadele se îndeseau, a început să evite toate activitățile care-i puteau provoca pierderi involuntare de urină, se jena să meargă în vacanțe, excursii, vizite, tot cu gândul să nu pățească o rușine. Nu mai bea destulă apă, nu voia bere, ceai… Se purta ca un om cu handicap, ce mai! Poate din cauza asta nici nu și-a mai refăcut viața?… că frumoasă și curtată a fost… Și, cum spuneam, am mers la doctor, am încercat cu pastile, n-a funcționat, pentru operație era cam târziu, dar măcar am trecut pe absorbante confortabile, am vorbit despre cât de multe femei au această problemă și a devenit un foarte bun agent medical în comunitatea ei. În care a constatat că, odată deschis subiectul, femeile lăsau rușinea deoparte și se dezlegau la limbă și la minte. Așa a ajuns mama un fel de Kate Winslet. 🙂
Acum, să revenim la noi, cele mai tinere. Cu alt stil și ritm de viață, dar cu aceeași problemă. Și care, în loc să mergem la doctor (statistici din țări cu un sistem medical mai bine pus la punct spun că trei din patru femei nu deschid subiectul cu medicul de familie), încercăm paliative și ne retragem din viața noastră, practic. Nu mai bem destule lichide, nu mai mergem la sală, la înot, nu mai ieșim în lume, nu mai purtăm hainele preferate, nu mai râdem, nu mai facem sex. Cum dracu’ să nu te găsească depresia și să nu(-ți) pari mai bătrână decât ești? Nu mai încrucișați picioarele când strănutați sau când tușiți, nu asta e soluția! Nici să faceți tranșeu până la baie! Nici să purtați absorbante de capul vostru, așa, resemnându-vă cu ideea! Nu e normal să pierdeți urină, oricât de puțin! Înainte de a fi o chestiune de igienă, e una de sănătate.
În încheiere, poate vă este de folos să știți că IU afectează una din trei englezoaice de peste 18 ani, procentul crescând odată cu vârsta până la 50%. Că și nordicele, și sudicele, și esticele, și vesticele, cu toate diferențele dintre ele, suferă din motive diferite de una din formele diferite ale bolii. Acum, că știm, vom îndrăzni să vorbim despre asta măcar între noi, ca prim pas spre cabinetul unui specialist? Să nu lăsăm spectrul IU să ne erodeze încrederea, imaginea în propriii ochi, sexualitatea? Calitatea vieții ține și educație, dar și de informație… Incontinența e o boală care se tratează.
Și dacă tot nu mă credeți că nu sunteți singurele cu această problemă, dați căutare pe Google “adult incontinence”. Zeci de studii și statistici, sute de articole și mii de comentarii și milioane de vizualizări. Cine credeți că le citesc? Bărbații? Poate și ei, dar e știut că incidența bolii e redusă la jumătate. Foarte bine detaliat medical subiectul, aici. Apoi, procedați în consecință, vorba lui Amza Pellea. Că tot veni vorba de comicul nea Mărin, “fac pe mine de râs” nu e de râs, e de mers la doctor, doamnelor! Da? 🙂
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Auzi, ia să nu mai faci gărzi!
Bărbații nu se schimbă, se schimbă femeile care au fost trădate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
