Cristina Țopescu a murit singură. Timp de trei săptămâni a mai fost căutată la telefon, veneau sărbătorile, dar nimeni nu s-a îngrijorat îndeajuns încât să meargă până la ea acasă. Telefonul s-o fi descărcat la un moment dat. Nici robotul nu i-a îngrijorat pe oamenii care sunau, câți or fi fost. Pe Facebook nu mai postase nimic din 26 decembrie. (Iar telefonul se pare că l-ar fi folosit ultima dată pe 28 ianuarie când a lăsat un mesaj unei prietene. știre în curs de actualizare)
Nicio întrebare din partea fanilor, la ultima postare ei postare: “ce-i cu tine, Cristina, eÈ™ti bine?”. Oamenii în preajma È™i în timpul sărbătorilor sunt mai buni, le pasă, aÈ™a se zice. N-au fost, nu le-a păsat. MaÈ™ina ei a stat nemiÈ™cată atâta vreme. Niciun vecin nu s-a sesizat în timp util. Sigur, n-avem de unde È™ti dacă ar fi putut schimba destinul. Dar au trecut aproape trei săptămâni… O “prietenă apropiată” declară că a sunat-o, dar pentru prima dată Cristina nu i-a răspuns. Era în timpul Crăciunului, zile în care oamenii singuri sunt mai predispuÈ™i la gesturi disperate. Mai spune acea prietenă ceva: cu Cristina nu prea puteai să-È›i faci program, pentru că ea seara mergea să dea de mâncare câinilor din adăpost. Nu È™tiu despre ce adăpost este vorba, dar nici din comunitatea de iubitori de animale nu s-a sesizat cineva de absenÈ›a ei, împătimita de a face bine cățeilor vagabonzi. O fostă prietenă foarte apropiată È™i ea, care vorbise ultima dată cu ea în urmă cu câțiva ani, intră în direct la un post de televiziune care nu mai prididea să dea breaking news È™i spune o porcărie, măcar să È™tie toată lumea, dacă mai era cineva care cumva nu È™tia. “Cristina avea nevoie de iubire, de afecÈ›iune, nu putea trăi fără, È™i n-a avut parte. Ultima dată când a venit la mine, în Germania, pentru o fertilizare, era cu un bărbat, era foarte fericită. Dar el a lăsat-o baltă, a părăsit-o È™i s-a căsătorit cu soÈ›ia unui om de afaceri cunoscut…” O mizerie. Cristina se pare că trebuia să înceapă din 6 ianuarie să lucreze în echipa de comunicare a ministerului sănătății (este declaraÈ›ia ministrului). Dacă este aÈ™a, nimeni nu a observat că nu s-a prezentat la birou. Un om, oricât de însingurat, care este descoperit după 17 zile mort în casă, că È™i-a luat zilele, că a murit în somn, nu a avut de fapt niciun prieten adevărat. Punct.
Citiți și Ipocriților! scris după moartea lui Andrei Gheorghe, acum doi ani.
(Moartea Cristinei îmi aminteÈ™te, cumva, de cea a Stelei Popescu… Stela ar fi putut fi salvată de puÈ›ină educaÈ›ie sau păsare. Despre a-È›i păsa e vorba. Când îți pasă de cineva, eÈ™ti atent la toate semnele È™i te îngrijorează orice comportament nefiresc, orice tăcere prelungită.)
(Mi-am mai amintit de ceva. Dacă aÈ™a o fi murit Cristina (È™i pentru asta pledează faptul că animalele pe care le iubea au fost găsite moarte È™i ele, parcă doi sau trei câini, ori ea nu le-ar fi lăsat premeditat fără hrană È™i apă), poate fi o binecuvântare să mori în somn. MulÈ›i oameni își doresc acest lucru, de frica morÈ›ii, fără să ia în calcul o variantă atât de înspăimântătoare, că s-ar putea È™i descompune până ar fi descoperiÈ›i. Poate celor morÈ›i nu le mai pasă de ce se întâmplă după ce-au plecat, nu mai È™tiu sau È™tiu, cine È™tie… Dar dacă ar fi să poÈ›i alege o moarte fără durere, fără conÈ™tiență, bruscă, după astfel de cazuri sigur te mai gândeÈ™ti.)
(Cine sunt aceÈ™ti prieteni, aceÈ™ti vecini, aceÈ™ti oameni? … pentru că aceÈ™ti câini È™tim cine sunt. N-au mâncat-o! “Cu ea în casă erau opt câini, doi dintre ei au murit de foame. Câinii ăia au avut sufletul să n-o mănânce. Care-i om È™i care-i câine?” Ana-Maria)
(Mihai Șora, scria pe pagina lui: “Anul trecut, o È™tire franceză a răvășit sufletele È™i conÈ™tiinÈ›ele oamenilor: la Nantes, în inima oraÈ™ului, un bărbat fusese găsit mort în apartamentul în care locuia.
M u m i f i c a t.
Autopsia a revelat faptul că decesul avusese loc cu unsprezece ani în urmă. În tot acest răstimp, plățile curente fuseseră făcute prin virament bancar, inclusiv chiria locuinței. Și poate că nu ar fi fost descoperit nici până astăzi dacă proprietarul apartamentului nu ar fi avut, la un moment dat, intenția să pună în vânzare acea locuință și nu s-ar fi deplasat la fața locului, după câteva telefoane rămase fără răspuns.
Ceva din È›esutul nostru social s-a destrămat ireversibil, este limpede; nu trebuie să faci sofisticate studii ori anchete sociologice ca să observi că legăturile dintre oameni È™i-au pierdut trăinicia, când nu s-au formalizat până la cvasi-dispariÈ›ia lor, în unele zone urbane; ca să observi, cu alte cuvinte, că tehnologia nu este în mod necesar un mijloc de apropiere dintre suflete, că reÈ›elele de comunicare pot deveni reÈ›ele de însingurare.”)
(Mihaela Miroiu, pe pagina ei de Facebook: Depresie și singurătate. Cele două stereotipii frecvente despre Cristina.
Așa de puțin cât știu, cred că:
1. depresia este boala celor care nu au gena nesimțirii în ei. Mă rog, mai moale: ne/simțirii ca nepăsare, ca detașare.
2. este boala celor care neavând nesimțire naturală nici nu se feresc de suferințele și loviturile din jur. Le preiau asupra lor.
3. ea, depresia (urâta, adică) poate să fie tratată și trăiți (trăim) împreună bine-merci.
4. cei care își tratează depresia sigur nu vor să moară.
5. Cristina își trata depresia.
Singurătatea Cristine nu era singurătate, afectiv vorbind. Iubea enorm câinii și lângă ei dorea să trăiască. Era alegerea unei companii cu alte trăsături sensibile. Cea a unor ființe mult mai puțin prefăcute și capabile de iubire necondiționată. Iubea deopotrivă și oamenii. Iubea dreptatea. Iubea tot ce făcea, fiindcă asta îi era constitutiv.
Stereotipurile mele despre ea sunt: Iubire și Bunătate.
Cristina a trăit în acord cu ea însăși. Doar 59 de ani, e drept. Dar nu a irosit nicio zi încercând să sporească răul în lume. Dimpotrivă. Să îi fie memoria binecuvântată!)Â
Citiţi şi
Nu mai vin, am hotărât ca asta e ultima dată
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
