Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Cristina Bowerman – femeia cu o stea Michelin în frunte

20 March 2019

Cine este Cristina Bowerman

Este italiancă, are 52 de ani și o poveste de viață extraordinară.

A absolvit Dreptul în 1990, iar în 1992 a plecat din Italia la San Francisco, unde a alternat studiile medico-legale şi cele de grafic design cu munca în Higher Grounds, cafeneaua unde şi-a dezvoltat pasiunea pentru gătit, aplicând multe dintre învăţăturile primite de la mama şi bunica sa. În 1998, s-a mutat în Austin, iar în 2004 a dobândit o diplomă în Arte Culinare la celebra școală franceză Cordon Bleu. În 2005, revine în Italia. Prima experienţă importantă o are la Convivio Troiani din Roma, după care s-a mutat la Glass Hostaria – un restaurant abia deschis de un an la acea vreme în inima cartierului Travestere, una dintre cele mai faimoase zone turistice din capitala Italiei. Cristina călătorește în toată lumea, experimentează și se îmbogățește. Preparatele ei originale cuceresc italieni și străini datorită stilului ei de a găti, uneori provocator şi neliniştitor, dar întotdeauna uşor de recunoscut şi foarte gustos, o combinaţie între modernitate şi tradiţie. În 2008, Cristina a fost notată cu “două furculiţe” de ghidul Gambero Rosso, iar în 2010 a devenit singura femeie din acel an care a primit o stea Michelin. Povestea ei şi a restaurantului Glass devine caz de studiu la Universitatea Bocconi, în cadrul programei din 2010. Avea 43 de ani…

Un chef cu părul roz? Da. A fost toate culorile și se vopsește singură. 

În noiembrie 2012, după renovarea radicală a unei foste fabrici Alfa Romeo din districtul Prati, Roma, s-a născut Romeo Chef &Baker, un proiect unic, pentru care chef Bowerman a conceput meniul: preparate gătite şi coapte, o excelentă selecţie de produse, sandwich-uri gourmet şi cafea, o versatilitate radicală care denotă o creativitate eliberată de idei preconcepute.

În 2013, s-a născut ideea cu două maşini Alfa Romeo, care au dat startul la nivel mondial unuia dintre cele mai importante trenduri în materie de restaurante underground: food truck-urile. (Proiectul s-a extins în 2015, cu FRIGO, un van cu îngheţată de calitate creată de Cristina Bowerman, unde pofticioşii au putut descoperi produse originale precum un nou tip de prăjitură sau aperitivo cu îngheţată.) 2013 este anul care îi aduce Cristinei premiul“Woman Chef of the Year” – Identità Golose 2013.

2015 înseamnă deschiderea unui pop-up restaurant Romeo în Piaţa Testaccio din Roma, concept inspirat de asemenea din experienţele Cristinei. Un spaţiu din mijlocul celei mai aglomerate pieţe din capitala Italiei, de unde oamenii pot cumpăra pâine proaspăt coaptă, brânzeturi, sandwichuri, dar şi supe, salate şi gustări gourmet la pachet. Desigur, imediat lângă se află şi duba cu îngheţată FRIGO. Dar 2015 îi va aduce Cristinei și două recunoașteri importante: a fost singura femeie aleasă drept Chef Ambassador la Expo Milano 2015, iniţiativă menită să creeze o reţea internaţională de lideri de opinie care să adere la principiile expuse la World Expo: hrănirea planetei, energie pentru viaţă; și premiul ‘Aila Progetto Donna’ al Aila Italian Foundation pentru lupta împotriva Osteoartritei şi Osteoporozei. Printre cele mai cunoscute acţiuni ale Cristinei se numără una dintre cele mai mari campanii de ajutorare organizate vreodată. De asemenea, ea este implicate şi în strângerea de fonduri care să sprijine cercetările în ceea ce priveşte rolul terapeutic al unor diete şi pentru tratarea epilepsiei la copii.

2016 înseamnă alegerea în Comitetul Food Act, premiul “Identità nuove sfide” la Identità Golose 2016 și președinția Asociaţiei Ambasadorilor Italieni ai Gustului.

În 2017, Cristina Bowerman este premiată cu “Non omnia possumus omnes”, la a 9-a ediţie a Premiului Naţional Literar Nicola Zingarelli.

În 2018, este aleasă ambasador al Asociaţiei Telefono Rossa și nominalizată în Comitetul Tehnic de organizare al Italian Food 2018, eveniment organizat de Ministerul Culturii şi Turismului. În martie a fost numită membru în Comitetul pentru eliberarea diplomelor în Ştiinţa Vinului şi a Preparatelor Culinare de la Universitatea Tre din Roma şi a primit un premiu la Cinecibo Awards. Este speaker la TEDXAUBG în Bulgaria, prezintă Festival Worlds of Flavor în California, primește “Premio Simpatia per le storie 2018” pentru merite sociale și “Premio Galvanina”, după ce a fost declarată Best Chef for the year 2018. La sfârșitul anului trecut primește la Dublin titlul de “Cea mai bună femeie bucătar din Europa în 2018”.

Toate acestea le știam când m-am dus la un eveniment unde avea să fie prezentă. Mi se părea o ocazie de neratat să cunosc o asemenea femeie care nu avea echivalent în multe alte țări , nu doar în România.

Întâlnirea

Pe Cristina am cunoscut-o la București, la începutul lui februarie, cu prilejul lansării în România a celei de-a patra ediții a competiției internaționale gastronomice S.Pellegrino Young Chef, cea mai așteptată căutare a celor mai talentați tineri chefi din lume. Ea a venit să susțină și să vorbească despre acest concurs din calitatea ei de fost jurat, subliniind oportunitatea extraordinară oferită laureaților de a câștiga prestigiu profesional și vizibilitate globală.

Ce m-a uimit, dar nu foarte tare, a fost modestia. Discreția ei apărea și mai luminoasă, și mai frumoasă într-un context în care fiind cea mai titrată gastronomic dintr-o sală cu peste 120-130 de invitați din branșă și din presă, era și cea mai puțin căutată de cameraman sau de posesorii de smartphones. Aparatura nu a ajuns să fie destul de inteligentă, așa incât să identifice persoana cea mai interesantă dintr-o mulțime, să-și alerteze stăpâna/ul și să-i facă sugestii de abordare. Altfel, teribili concurenți sunt mâncarea, băutura, conversațiile minore și selfie-urile chiar și pentru cineva precum Cristina – singura femeie ce deține un restaurant cu o stea Michelin în centrul Romei din 2010!

(Aici, găsiți o întregistrare făcută cu telefonul a celor șase minute cât a vorbit unei audiențe complet inerte.)

Acestea fiind spuse, vă las să citiți răspunsurile la cele câteva întrebări pe care i le-am pus prin intermediul agenției, cu promisiunea de a reveni cu un reportaj de culoare făcut chiar la Roma. 🙂

Catchy: Sistemul de acordare a distincţiilor Michelin are o continuitate din 1936. O stea primită de un restaurant înseamnă că acesta e un bun restaurant în categoria sa, două stele se acordă restaurantelor care pot oferi o masă excelentă, merită să revii într-o zi, iar trei stele se acordă doar restaurantelor care au o bucătărie excelentă, care merită o călătorie în toată regula pentru a mânca acolo. Pentru tine ce înseamnă o stea, două, trei?

C.B.:O stea este echivalentă cu recunoaşterea venită din partea colegilor care înţeleg această lume. Un premiu precum o stea Michelin, care pentru mulţi este însuşi “Premiul cel Mare” şi pe bună dreptate, este o motivaţie şi un îndemn pentru continuarea visului în care crezi.

Cazul Bernard Loiseau nu te-a speriat? Era 2003, studiai, urma să te întorci la Roma. Acum îți poți da un răspuns? Poate ajunge presiunea atât de mare?

Sigur că acest statut pune presiune! Devine inevitabil o chestiune personală, moment în care intervin încrederea şi respectul de sine. Suntem ceea ce suntem şi suntem singurii în măsură să ne judecăm. Când ghiduri precum Michelin oferă premii, ei judecă performanţele noastre, nu persoanele noastre. Chiar dacă ai câştigat sau ai pierdut o stea, o bonetă sau o furculiţă, trebuie să fii pregătit pentru schimbare, iar ca antreprenor eşti sub o mare presiune, fără nicio îndoială!

Știu de unde ai pornit și pe unde ai trecut, învățând, pentru ca în 2010 să ajungi singura femeie din acel an care a câștigat o stea Michelin. Cât studiu/muncă se ascunde într-o stea? Cât noroc?

Noroc? Nimic nu se întâmplă din noroc. Dintotdeauna am fost convinsă că, dacă îţi creezi condiţiile şi oportunităţile potrivite, lucrurile bune vor veni singure. Chiar şi în cazul unui câştig la loterie, trebuie să fi creat mai întâi condiţiile prin cumpărarea unui bilet… Muncă multă şi ambiţie, acesta a fost motto-ul meu de la început. Nu mă dau în lături să fac astăzi ceva în plus faţă de ieri şi, indiferent de rezultat, sunt fericită că mi-am forţat limitele încă un pic în acea zi.

Ai fost jurat la această competiție (S. Pellegrino*) anul trecut. Vin din urmă tineri talentați, inventivi, studioși? Seamănă ei cu Hassan din filmul The Hundred-Foot Journey? Cât e adevăr, cât poveste romanțată? 

Să fii în juriu implică o mare responsabilitate: trebuie să fii cât mai detaşat posibil de ceea ce ţi-ai dori să se întâmple. Trebuie să ai în minte toate criteriile necesare jurizării şi să înţelegi noile trenduri şi cine sunt trendsetter-ii. Practic, nu este vorba doar despre frumuseţe, arome, tehnici, respectul faţă de ingrediente şi planetă, ci şi despre originalitate şi autenticitate. Nu este o sarcină uşoară, dar sunt foarte fericită că am luat parte la aşa ceva.

Ce ar trebui să aibă de la natură un viitor chef, ce se poate dobândi prin școală și ce nu se poate, oricât de multă ar fi școala, voința, dorința, imaginația?

Un Adriá apare o dată la 100 de ani, dar şi foarte, foarte mulţi chefi extraordinari. Poţi deveni unul dacă studiezi din greu şi nu cedezi, însă acea atingere de geniu le aparţine doar câtorva.

În 4 februarie ai dat un anunț de angajare pentru un sous chef, bucătar cu experiență. Cum decurge o astfel de selecție? Ce cauți: știi dinainte sau afli în timpul procesului de selecție? Ai găsit?

Responsabilitate şi respect. Dacă intri în bucătăria mea, munceşti din greu, înveţi să găteşti şi, mai mult decât orice altceva, înveţi să faci parte dintr-o echipă pasionată. Când te înţelegi cu toată lumea, vei ajunge la concluzia că doar un jucător de echipă are şanse de reuşită.

Cine gătește cel mai bine din lume?

Nimeni şi oricine! Fiecare bucătar are ocazia de a se exprima şi mereu este ceva nou şi interesant de învăţat de către fiecare.

De ce gastronomie moleculară? 

Nu am ales gastronomia moleculară. Am ales să gătesc. Ştiinţa aplicată în gătit este o evoluţie absolut firească pentru orice persoană la fel de curioasă ca mine. Tata obişnuia să îmi spună tot timpul “Sei come San Tommaso, non ci credi finché non ci metti il naso”, ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte, că ar trebui să verific personal informaţia, nu să o cred fără să cercetez.

Care ar fi recomandarea ta?

Nu uita de arome! Uneori, în trecut, am uitat că mâncarea înseamnă alinare, mâncarea este cultură, mâncarea este frumuseţe, mâncarea este nevoie, dar înseamnă şi arome, iar în timpul aplicării principiilor ştiinţifice uităm că vrem şi savoare în egală măsură.

Preparatul tău favorit? Să fie cel cu care ai câștigat steaua – scoici la grătar cu mere gătite în patru feluri și ravioli cu cremă de parmezan maturată 60 de luni?

Preparatul meu favorit este cel pe care îl voi crea mâine… Nici nu ştiu dacă un fel anume m-a ajutat să-i cuceresc pe inspectorii Michelin, dar suspectez că le-au plăcut scoicile cu pâine cu fistic, ciocolată albă, cartofi şi capere.

Vii dintr-o țară cu istorie fabuloasă. Din marile ospețe romane, excese în toată regula, ce a rămas/se regăsește în bucătăria modernă?

Bucătăria romană este bogată, cuprinzătoare şi satisfăcătoare, în acelaşi timp. În ultimii ani, a redevenit un punct de referinţă pentru orice chef. Imaginează-ţi că până şi carbonara (chiar dacă nici măcar nu sunt romane) este acum un clasic al multor meniuri din toată Italia şi chiar şi în alte ţări.

Te-am văzut pe youtube apărând pizza, am citit că la Trattoria Romeo și Julieta, lipită de Glass Hostaria, standardele sunt aceleași și faci o pizza napoletană grozavă – cu o combinație neobișnuită de afine, semințe de pin, mozzarella și anșoa adăugate mai spre final… Așadar, tradiția – o povară sau o comoară?

Pizza este una dintre cele mai extraordinare exprimări ale bucătăriei italiene şi, chiar dacă este un preparat traditional, poate avea şi un appeal modern. Poate fi sănătoasă, proaspătă, de sezon etc. Iubesc pizza, iar abordarea modernă a acesteia reprezintă o parte din ceea ce sunt. Cred că tradiţia nu este o povară, ci o ocazie de îmbunătăţi şi de a crea lucruri care nu existau până acum. Abordarea modernă nu este altceva decât sintetizarea culturii prezentului cu o viziune spre viitor.

Încerci prin ceea ce faci, cu expunerea pe care o ai de aproape 10 ani, să educi gustul, să educi în general, să generezi o schimbare în gastronomie, în obiceiurile de consum sau oferi doar plăceri rafinate epicurienilor? 

Oamenii pot fi educaţi, dar nu în sensul gustului, deoarece toţi suntem diferiţi, ci mai degrabă în sensul a tot ceea ce reprezintă respectul pentru planetă (sezonalitatea, de exemplu), respectul pentru producători (nu vă lăsați păcăliţi, nu există pâine care să fie vândută pe câţiva cenţi fără ca cineva din proces să fi fost exploatat), autenticitatea produsului (în Italia, dar şi alte părţi ale lumii, avem destule exemple ale unor astfel de produse, precum brânza, salamurile sau pastele). De aceea, ca bucătar, încerc să mă asigur că respect toate punctele de mai sus. Apoi, gustul personal ţine de fiecare.

***

Aceasta a fost întâlnirea cu Cristina. Mignonă, plină de viață, cu privire ghidușă și zâmbet de om bun, mai are multe de spus și de arătat. Să-i dorim să-și păstreze steaua încă mulți ani și să aducă schimbările pe care și le dorește în aceasă lume.

***

* Înscrierile pentru prestigioasa competiție S.Pellegrino Young Chef 2019/2020 au început la data de 4 februarie 2019, pot fi înregistrate pe platforma Sanpellegrino.com și se încheie pe 30 aprilie 2019. S.Pellegrino sprijină puterea de transformare a gastronomiei și reflectă impactul pe care aceasta îl are asupra lumii în plan social, iar participarea în această competiție le oferă tinerilor oportunitatea de a-și pune în valoare viziunea și talentul culinar.

Pentru prima oară în istoria competiției, anul acesta, pe lângă titul S.Pellegrino Young Chef, se vor acorda încă trei premii adiționale. Aceste premii vor reprezenta o rampă de lansare pentru tinerii chefi, recunoscându-le viziunea și utilizarea gastronomiei ca instrument de transformare a societății.

  • Premiul Fine Dining Lovers Food for Thoughts – votat de către comunitatea online a iubitorilor de excelență culinară  – acest premiu va fi acordat tânărului chef care își va pune cel mai bine amprenta asupra preparatului său;
  • Premiul S.Pellegrino for Social Responsibility – votat de o personalitate recunoscută la nivel internațional pentru expertiza sa în alimente sustenabile – preparatul va reflecta principiul conform căruia mâncarea este cea mai bună atunci când este rezultatul practicilor de responsabilitate socială.
  • Premiul Acqua Panna for Connection in Gastronomy – votată de mentorii care reprezintă 50 de țări – preparatul câștigător va fi ales astfel încât să reflecte conexiunea dintre diferite culturi, sărbătorind o abordare globală a gastronomiei.
  • Premiul S.Pellegrino Young Chef – votat de un respectat panel de jurați, supranumit și Cei Șapte Înțelepți – cheful câștigător trebuie să își demonstreze abilitățile inegalabile și creativitatea autentică. De asemenea, câștigătorul va trebui să convingă juriul de capacitatea sa de a deveni un promotor al schimbării sociale pozitive.

Dacă vreți să urmăriți evoluția evenimentelor legate de această spectaculoasă competiție internațională, căutați pe Facebook și Instagram cu #SPYoungChef.



Citiţi şi

Dragostea vine cu metroul

Visul proustian al unui cineast mexican – ROMA

Lista nominalizărilor la Oscar 2019

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
219 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro