Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Cum e cu suferința asta? Atunci când vine, te întreabă dacă vrei s-o păstrezi. Tu decizi!

22 January 2019

Sunt o gazdă bună; spațiu în viață nu prea am pentru suferința asta. Am atâtea emoții frumoase de găzduit, încât locul atribuit ei este temporar.

I-am trântit de câteva ori ușa-n nas, crezând că o va plictisi așteptarea și va pleca. M-am înșelat; mi-am dat seama că vreau, nu vreau, trebuie să mi-o accept. Doar era a mea, nu? I-am spus din start: „Pe unde intri, p-acolo ieși! Promite-mi că vei lăsa ceva frumos în urma ta!”. Ne-am înțeles de fiecare dată și n-a făcut vreodată promisiuni deșarte.

Așa am făcut pace cu ea, deschizându-i ușa larg, atunci când m-a mai vizitat. Am primit-o cu toată dragostea, știind că tot negrul ăla din bagajul ei se va colora printr-o bucurie ulterioară.

Reprimarea emoțiilor de orice fel ne va aduce în viață aceeași emoție la un moment dat. Poate sub altă formă, poate în altă arie a vieții, cert este că ea se va întoarce la noi, dacă n-o trăim la timp.

femeie suferința

De multe ori, ne reprimăm cel mai frumos sentiment: iubirea. Greșim enorm! Iubirea nu dispare cu una, cu două, cum ne închipuim noi. Ea continuă să trăiască adânc în noi, uneori prea adânc să ne dăm seama că e încă acolo. Totul până reușim să o acceptăm, s-o experimentăm; abia după acest proces, ea decide ce urmează: pleacă sau rămâne.

Ceea ce vine din suflet nu poate fi controlat de mintea noastră, oricât de mult ne-am dori contrariul.

În schimb, emoțiile negative se nasc în mintea noastră și tot acolo mor. Acolo își desfășoară ele activitatea, nu încap în suflet. Tocmai de aceea, emoțiile negative sunt mult mai ușor de controlat. Tot ceea ce înseamnă emoție negativă (tristețe, furie, frică, frustrare, vinovăție) este controlabilă.

Știu, uneori simți că nu deții controlul și-ți vine să te urci pe pereți de nervi, de frustrare, de neputință; atunci e momentul în care trebuie să te lași puțin în mâna emoției respective. P.S.: Mare grijă aici! Fă asta singur, de preferat, în casă, dacă nu vrei să se lase cu victime :)).

Plângi, descarcă-te, ceartă-te cu tine, cu ei, cu mama care i-a făcut, cu soarta care ți i-a scos în cale, cu viața și cu drumurile ei încurcate, cu tot ce-ți trece prin cap. Numai așa te poți elibera de suferință și vei face loc lucrurilor bune pe care, tot viața asta „nedreaptă” le pregătește pentru tine.

Suferința e firească, însă depresia este o alegere.

Nu rămâne blocat în tristețe! Deschide ochii și bucură-te de lucrurile mici care ne fac viața frumoasă. Fă doi pași în natură și vei întâlni cel puțin două lucruri care-ți pot colora un zâmbet sincer, din suflet.

Emoțiile pozitive și cele negative sunt interdependente. Nu văd nimic rău în a suferi, suferința face parte din noi, la fel ca și fericirea.

Fără un pic de tristețe, n-am ști să definim bucuria și poate ea ar trece pe lângă noi neobservată. Ar fi păcat, nu?

Guest post by Ileana Vișan

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Am obosit să râd cu gura până la urechi și toți să vadă o femeie puternică și invincibilă…

Iubirea noastră n-a fost imposibilă, noi am făcut-o așa

E ziua mea și toți, dar toți, știu ce e bine pentru mine!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,376 views

Your tuppence

  1. Andra / 24 January 2019 16:29

    Nu stii ca prostul e fericit… nu-i deranja “alegerea”. O sa spuna ca nu te adaptezi.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Sorina / 24 January 2019 8:39

    Depresia e o alegere?
    Nu cred.
    Mai informează.te, ca să eviți pe viitor să mai dai cu mucii.n fasole

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro