Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Cum să facă dragoste, când nici măcar nu te pupă?

4 March 2020

De trei ori ne-am dezlănțuit dragostea în noaptea aia. Poate că știam, subconștient, că este ultima noapte de dragoste. Știam că nu mai trebuie să fim împreună, că avem drumuri total diferite, dar ce femeie i-ar putea rezista? Apoi m-am pus la drum lung. Îmbătată de dragoste și, totodată, searbădă de dragoste. Un amalgam al minții care te obligă să tragi pe dreapta în prima benzinărie și să-ți cumperi țigări. Te îneci, mai tragi un fum, știi de ce, dar… nu știi de ce.

Lipsa iubirii aduce multe frustrări. Nesiguranța iubirii te transformă într-un robot. Cu comenzi. Faci ce vrei cu tine, numa’ nu te prețuiești. Cum să te prețuiești tu când bărbatul de lângă tine nu te prețuiește? Ca femeie. Cum să facă dragoste, atât de tantrică pentru tine, când nici măcar nu te pupă? A, da! Chiar asta e: dragostea e doar în capul tău. Te-ai setat tantric și trăiești pe cele mai înalte culmi. Pentru el este sex. Deși nu recunoaște. Cum ar putea recunoaște? Și mai tragi un fum. Iar te îneci, iar te întrebi de ce. Iar găsești răspunsuri pro și contra.

Citiți și De ce înșală femeile? Iată!

Te doare! Nu-ți poți consuma patru ore la volan făcând colaci de fum care te sugrumă, gândindu-te numai la lipsa iubirii. Stingi țigara și vrei să-ți schimbi gândurile negative cu cele pozitive. Dar nu-ți poți lua gândul de la el. Îl iubești. Îl și urăști!

Aaa, despre asta este vorba! De ce să mă gândesc la “de ce nu mă iubește” și să nu mă gândesc la “ce faină mi-a fost noaptea!”? Pfoai, chiar, ce noapte de basm! Ce fericiți eram când am constatat că ceasul este abia 02:30. Dimineața! Ne-am (re)pus fuga la somn, neștiind că ne vom trezi pe la 4:00 să o luăm de la capăt. Ce-o fi fost cu noi? Ce-o fi fost cu el? O fi vreun semn?! Vreo lecție? Ce am de învățat sau de înțeles? Pfoai, dacă am rămas însărcinată?

Și gândurile mi s-au schimbat brusc. M-au dus la un film plin de emoție. Mi-am mângâiat pântecul: dacă îi voi face un copil? O fetiță! Nu, un băiat. Carol! Semnificativ pentru el. Tocmai fusesem la parastasul lui Carol unde mi-am petrecut timpul exclusiv cu nepoatele lui. Două păpuși de fete. Lipicioase, frumoase, deștepte. Nu, m-am hotărât: port în pântec doi copii. Pe Carol și pe Andreica (după prea minunata mea străbunică).

Patru ore “am văzut” acest film. Cum îi voi purta pe munți până în ziua când vor vedea lumina zilei. Apoi, cuminți, îmbrăcați în nuanțe pale de roz și bleu cum am început deja, de vreo câteva luni, să cumpăr obiecte pentru bucătăria de la munte. Apoi am alergat cu tălpile goale prin iarbă, împreună. Ne-am învârtit ținându-ne strâns de mâini, să nu ne prăvălim. Râdeam în hohote. Osteniți, am adormit pe o pătură la soare, în curte.

Pictează amândoi. El, munți, de obicei. În alb și multiple nuanțe de-albastru. Ea, perechi de oameni care se iubesc. Și ai ei sunt uneori pe munți, pe văi, pe la stâne sau cabane…Dar în plan secund, prioritari, sunt oamenii. Care se țin de mână, se sărută sau se îmbrățișează. Sunt doi copii plini de lumină și pace. Cresc așteptând ca tatăl lor să le aducă, într-o zi, acadele. Citim în fiecare săptămână o scrisoare de la tati. În care ne spune că nu va mai întârzia mult. În care le spune cât de mult îi iubește. În care îi învață ce fel de oameni să devină.

Pe Carol îl învață să folosească ciocanul și cleștele. I-a și trimis o trusă de scule potrivită vârstei lui. Andreica și-a dorit o rochiță și un cuplu de păpuși. Îmbrăcate tradițional. Curierul a adus cadourile dar… tati încă nu știe că le-a trimis. Iar mami încă nu știe cum se va încheia totul…

Guest post by Ilinca

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Mamaia Emilia

Fără scăpare

Prietena mea, șerpoaica

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro