Cum să-ţi transformi cartea într-un film

Claudia Moscovici

16 January 2013

Nu cunosc foarte mulţi autori care să nu dorească să-şi transpună cărţile în filme. Şi sunt probabil trei motive mari pentru care unui scriitor îi surâde această idee: a) vanitatea; b) banii (un roman se vinde de obicei mai bine dacă are mai multă vizibilitate ca film; c) motivul cel mai important – cinematografia este cea mai comprehensibilă formă de artă. Marile filme au calitatea narativă a unui roman de ficţiune, atractivitatea fotografiei, o muzică aleasă excelent, un scenariu şi un joc actoricesc de calitate care, în cazurile cele mai bune, sunt similare teatrului. Aşa că, dacă îţi doreşti toate acestea ca scriitor, trebuie să găseşti o modalitate prin care să colaborezi cu un regizor consacrat. Să vedem care sunt opţiunile de colaborare între un scriitor şi un regizor.

1) Vinde drepturile pentru ecranizarea romanului unui studio de filme bun. Jucătorul de baseball Lefty Gomez a spus cândva: „Aş prefera să fiu norocos, nu bun”. Totuşi, dacă eşti scriitor sau regizor, trebuie să fii şi norocos şi bun, altfel nu ai cum să ai succes. Dacă eşti bun dar n-ai noroc, n-o să ajungi prea departe în viaţă, din păcate. Dacă ai noroc, dar eşti mediocru, steaua ta va apune destul de repede. Romanele de succes care au fost transpuse în filme de primă categorie au beneficiat în general, cred eu, de o combinaţie câştigătoare de întâmplare fericită şi scriitură de calitate. Dacă reuşeşti să îţi publici romanul la o editură bună – un proces solicitant pe care l-am descris deja în articolul meu – şi dacă editura decide să investească cea mai mare parte a bugetului său anual de promovare în romanul tău, atunci poţi avea o şansă să vinzi drepturile de ecranizare a cărţii tale. Pentru că toţi paşii la care m-am referit sunt dificili, foarte puţine romane vând drepturile de ecranizare şi chiar mai puţine sunt transpuse în filme de succes. Unul dintre cele mai bune exemple de roman care a depăşit toate aceste obstacole este cel al lui Arthur Golden, Memoriile unei gheişe. Publicat la editura Alfred A. Knopf în 1997, acest roman istoric care narează cu măiestrie povestea unei gheişe care lucrează în Kyoto, Japonia, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, a devenit un bestseller internaţional. Romanul s-a vândut în mai bine de 4 milioane de cópii şi a fost tradus în 21 de limbi. Columbia Pictures a cumpărat drepturile de ecranizare. Filmul cu acelaşi nume, regizat de Rob Marshall şi produs de Steven Spielberg, a avut premiera în decembrie 2005, cu frumoasa şi talentata actriţă Zhang Ziyi în rol principal. Bine jucat şi cu scene spectaculoase, aproape picturale, filmul a costat 85 de milioane de dolari, dar a avut un profit de box office aproape dublu (peste 162 de milioane). Cu toate că au existat controverse în privinţa filmului – o fostă gheişă care i-a oferit informaţii de culise lui Arthur Golden l-a dat în judecată atât pe el, cât şi editura Alfred A. Knopf – romanul este o poveste rară şi de mare succes, lucru cu care, din păcate, foarte puţin scriitori se pot lăuda.

Dacă romanul tău nu vinde milioane de cópii în lumea întreagă şi nu baţi palma cu un studio mare de producţie de la Hollywood, dar îţi doreşti totuşi să îţi vezi cartea ecranizată, ce-ţi rămâne de făcut? Cea mai bună opţiune este să găseşti un regizor independent. Dar dacă alegi să mergi pe acest drum, trebuie să o faci cu precauţie. Filmele independente pot fi extrem de puternice şi de artistice. Sunt de cele mai multe ori mai dramatice şi mai orientate către personaj decât cinematografia „mare”. Din nefericire însă, filmul independent este şi un teren fertil pentru şarlatani.

2)  Colaborarea cu un regizor de film independent

Există regizori de film independent foarte talentaţi. Provocarea este însă aceea de a-l găsi pe cel potrivit pentru subiectul cărţii tale şi, mai ales, de a face rost de banii necesari pentru producerea filmului. Trebuie să spun din capul locului că vă sfătuiesc să nu colaboraţi cu regizorii care pun scriitorul şi actorii să contribuie cu bani la realizarea filmului. Nu doar că riscaţi pierderea economiilor de-o viaţă, dar filmul vostru, dacă ajunge să fie produs, nu va beneficia, mai mult ca sigur, de o reţea decentă de distribuţie. De asemenea, ar trebui să fiţi conştienţi de o tristă realitate: nu toţi producătorii de film sunt sinceri în privinţa bugetului pe care îl reclamă. Cei mai de temut sunt aceia care vă cântă în strună, dar vă induc în eroare fie a) cerându-vă sume de rezervă „rezonabile” pentru proiect, care ajung apoi la cifre uriaşe sau b) implicându-vă emoţional şi creativ în proiect la început, ca apoi să vă ceară bani (o tehnică clasică de tip momeală practicată de şarlatani).

Dacă eşti un autor cu bani la discreţie, atunci este în regulă să plăteşti un regizor să îţi facă filmul, atât timp cât ambele părţi sunt sincere în legătură cu ce aşteaptă unul de la celălalt şi cu ce vor primi în cele din urmă. Dar cred că puţini autori au la dispoziţie sume mari de bani, necesare de altfel, pentru că producerea unui film este un proces costisitor. Dacă nu sunteţi înstăriţi, aşa cum se întâmplă majorităţii scriitorilor, atunci ce rămâne de făcut? În paragrafele care urmează voi detalia soluţiile.

Chiar dacă e important să existe o compatibilitate creativă între scriitor şi regizor, fără fonduri suficiente un film nu are cum să fie produs. Nu dezbat problema găsirii de fonduri când e vorba de un bestseller care e transpus într-un blockbuster, pentru că într-o astfel de situaţie nu poate fi vorba de lipsa banilor. Fondurile insuficiente sunt, totuşi, unul dintre marile obstacole în industria filmului independent. La modul general, există un număr mare de scriitori, regizori şi actori independenţi talentaţi, dar o penurie de fonduri. Din fericire, există opţiuni de finanţare la care pot avea acces producătorii independenţi:

a) Granturi pentru artă oferite de stat

Finanţarea proiectelor artistice este o practică frecventă în Europa. Noua cinematografie din România, care începe să fie tot mai apreciată internaţional, se bazează în principal pe granturi. Centrul Naţional al Cinematografiei oferă, prin Programul European Media, premii anuale regizorilor români talentaţi. Există o competiţie acerbă pentru aceste finanţări (sunt cu mult mai mulţi regizori care se înscriu decât premii acordate) şi finanţarea este de cele mai multe ori mai slabă decât cea pentru cinematografia Hollywoodiană. Un film independent primeşte în general cam un milion de euro sau mai puţin, în timp ce filmele de la Hollywood primesc zeci de milioane.

Totuşi, chiar şi cu cele mai modeste finanţări, regizorii români au produs filme premiate, incredibil de dramatice şi de centrate pe personaj. Chiar eu am scris de câteva ori despre filmele lui Cristian Mungiu, Vali Hotea sau Bogdan George Apetri. Granturile pe care le-au primit ei au fost în cele mai multe cazuri suplimentate prin alte finanţări, primite din Europa de Vest. Mai mult, există universităţi care oferă graturi pentru film, la fel şi instituţii şi centre culturale, cum este cazul Institutului Cultural Român. Pentru un scriitor este un real privilegiu să colaboreze cu un regizor independent care are capacitatea şi talentul, dar care şi cunoaşte oamenii potriviţi pentru a obţine astfel de granturi şi a le exploata la maximum pentru a produce filme extraordinare.

În cel mai bun caz, talentul celor două părţi se îmbină armonios şi se potenţează reciproc, iar rezultatul final este chiar mai bun decât suma părţilor (cartea şi filmul). În Statele Unite, această opţiune este una rară. Poate sunteţi curioşi să aflaţi ce soluţii au la îndemână scriitorii şi regizorii independenţi de peste Ocean.

b) Pe de-o parte, finanţări non-profit pentru filme independente, cum sunt granturile oferite de Sundance Film, pe de alta, strângeri de fonduri, cum este cazul lui Kickstarter

Granturile pentru film Sundance

În Statele Unite, finanţarea de la bugetul de stat pentru filme independente – dincolo de granturile modeste oferite studenţilor de către universităţi – este slabă şi foarte rară. Există, totuşi, câteva surse de finanţare private care merită menţionate. Pe primul loc se clasează granturile pentru cinematografie oferite de Institutul Sundance. Robert Redford a înfiinţat această organizaţie non-profit în 1981. În 1985, institutul a cucerit Festivalul de Film al Statelor Unite. Programul pentru Finanţare de Film al Sundance Institute susţine scenariştii şi regizorii independenţi (sau „ucenicii”). Cei care obţin granturile pot să înceapă producţia sub tutela unor regizori consacraţi. Institutul Sundance oferă de asemenea granturi pentru filme documentare şi muzică de film. Iar combinaţia dintre finanţare, experienţă de studio şi îndrumare din partea profesioniştilor se traduce printr-o ocazie extraordinară pentru regizorii debutanţi. Multe filme independente intră în circuitul festivalurilor din Statele Unite şi Europa, printre care şi Cannes sau Sundance, cele mai prestigioase.

Fondurile Kickstarter

O altă cale pentru obţinerea finanţării în Statele Unite este strângerea de fonduri prin donaţii. Kickstarter este una dintre cele mai populare organizaţii care se ocupă de acest lucru şi a adus până acum regizorilor 12 premii la Festivalul Sundance.

Kickstarter este o iniţiativă colectivă, dar privată, creată de Perry Chen, Yancey Strickler şi Charles Adler în 2009, care presupune investirea de bani în proiecte cinematografice despre care se crede că au potenţialul de a genera profit. Regizorii prezintă un proiect şi stipulează un termen-limită pentru strângere fondurilor. Dacă nu se pot strânge banii până atunci, acelştia nu primesc nicio sumă din donaţiile cerute. Donaţiile sunt făcute prin plăţi via Amazon, iar platforma este internaţională. Kickstarter primeşte 5% din profiturile filmului, dar minusurile sunt lipsa angajamentului şi a minimului control. Proiectele sunt selectate pe baza profitului pe care promit că îl vor scoate, nu pe calitatea lor artistică. În plus, nu există până acum niciun mod prin care cei care propun proiecte să îşi ia un angajament că le vor finaliza sau se vor ridica la nivelul aşteptărilor celor care donează bani.

Urmează-ţi visurile, dar rămâi cu picioarele pe pământ

Pentru scriitori şi regizori deopotrivă, succesul şi faima nu vin aproape niciodată automat sau e posibil chiar să nu vină deloc. Succesul se bazează în general pe maximizarea opţiunilor, alegeri inspirate şi adaptabilitate. Niciun autor nu poate conta pe faptul că romanul lui va ajunge un bestseller internaţional. La fel, niciun regizor de film independent nu se poate baza pe faptul că filmul lui va ajunge un blockbuster şi va câştiga premii. Şansele sunt aproape aceleaşi cu câştigul la loterie. Revin la citatul adaptat al lui Lefty Gomez – trebuie să fii şi norocos şi bun pentru a avea succes, mai ales la o scară atât de mare. Din fericire, în multe situaţii, atât scriitorii, cât şi regizorii se folosesc de noroc – sau măcar maximizează şansele de succes pe care le au – şi analizează cele mai bune şi mai realiste opţiuni pentru o colaborare care să transforme o carte într-un film.



Citiţi şi

Șapte filme româneşti de referinţă la Grand Cinema & More 

Cea de-a zecea ediţie a Nopţii Institutelor Culturale vă aşteaptă cu 50 evenimente

Trei milioane de români și restul lumii

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,736 views

Your tuppence

  1. Rosa / 17 January 2013 1:36

    Atentie la lexicul limbii române! La folosirea si semnificatia termenilor!

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro