Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Curaj de fată, curaj de băiat

17 August 2020

Două întâmplări care ne-au plăcut foarte mult și am vrut să le știți și voi. 🙂

“Mi-am petrecut jumătate din timp convingându-mă că viața este grea. M-am folosit de scepticism pentru a-mi justifica inacțiunea. 

Tone de apă cădeau cu putere în fața mea. Nu mai era nimeni la cascadă în afară de noi. După-amiaza stătea să treacă și soarele își pierduse din elan. Ca și mine atunci când am testat temperatura apei. Rece spre gheață cu ușoare senzații de amețeală spre – în nici un caz nu am să fac asta. Pe măsură ce mă îndepărtam de cascadă în căutarea unei urme de soare, realizez că ăsta e motivul pentru care am ajuns aici: să-mi depășesc limitele, să-mi testez anduranța, să ies din zona dulce de confort.

În trei minute dialogul interior a trecut de la în nici un caz, ce rost are, metodele mele sunt altele la poate totuși în mijlocul acestei rezistențe e un prag proaspăt de depășit.

Mă întorc, îmi împăturesc cu grijă hainele și le pun deoparte. Respir. Nu oricum. Respir sacadat cum am învățat de la The Iceman (Wim Hof), apoi sar și țip până ce mi-e prea cald să mai pot rămâne pe mal.

În fața cascadei nu se poate respira. Vijelia mă destabilizează, sunetul apei care se prăbușeste fără încetare mă asurzește, apa are undeva sub 15 grade și eu nu simt altceva decât pură euforie. Sar și urlu cât mă țin plămânii. Râd în hohote și imediat după mă pufnește plânsul. E ok, e bine. Sunt bine. Pot să fac asta. Limitarea e doar în mintea mea. Lupta a fost cu mine. Nu mi-e frig, nu tremur, nu vreau să fiu în niciun alt loc decât aici.

În curând euforia trece. Bucuria și durerea nu mai sunt cu mine. Eu doar sunt. În locul ăsta. Eu cu mine.

De 10 ani mi-am făcut viața așa cum mi-a trecut prin cap. Am vrut să fiu pe drum și pe drum am fost. Mi-a fost și greu, am avut dubii, dar atunci când privesc în urmă nu aș schimba un ac. O alegere a atras alta, un drum m-a dus departe și altul m-a condus cu grijă către mine.

Libertatea de azi e alegerea de ieri. Roadele de mâine sunt rezultatele muncii de azi.

P.S: mâine merg iar.

Love,
D”

Desirée Halaseh organizează un curs de Lifestyle Design, conceput pentru cei care cred că viața poate fi și altfel – ușoară, împlinită, iar noul normal înseamnă mai mult din ceea ce vrei tu să creezi și mai puțin din ceea ce se așteaptă de la tine în contextul actual. Este ceea ce practică ea zilnic.

Cursul începe pe 19 august, de Lună Nouă, și are patru module săptămânale:
– Care e Scopul tău autentic?
– Self Inquiry și cele 4 Dorințe (mindset, ritualuri și eliminare)
– Tehnica de vizualizare Lifestyle Design (sănătate și corp, carieră, relația de iubire, spiritualitate)
– Tehnica de meditație vipassana și respirația plină (4 metode diferite)

Cu povești și exemple din parcursul ei personal de până acum, Cursul de Lifestyle Design e un mic ghid al unui Început relevant.

***

“Când te scufunzi prima dată, ești cuprins de frică, îngrozit. Jumătate din tine, partea aia sălbatică, îti spune să nu îndraznești să respiri, cealaltă jumătate – mintea, te îndeamnă la o gură din aerul pe care îl cari în spate. Cum n-ai de ales, începi să respiri sub apă! Te lași tot mai adânc și te găsești fascinat de ce vezi și ce simți. Când ai dat de abis ridici capul și te înalți spre lumină. Ajuns sus, îți dai jos toate “măștile”, înghiți din aer și te îmbeți cu el. Deasupra ta e Soarele care îți zvântă obrajii. E ca atunci când descoperi în tine o super-putere, când parcă îți depășești specia!

Tot așa trebuie să fie și când te scufunzi într-o adâncă tristețe și reușești să te ridici din ea, după ce i-ai simțit abisul și ai respirat acolo…”

Sandu Stermin



Citiţi şi

Povestea lor are un început, dar nu este acesta

Va regreta că m-a pierdut

E ziua lu‘ tălică, Mițule!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro