Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Dacă nu vă mai scriu, căutați-mă, sunt cu vaca pe deal!

5 July 2019

Când am terminat facultatea, tata s-a îmbătat de bucurie: trei zile n-a mai ieșit din cârciumă. Eram fată de țăran și toată viața m-am chinuit să învăț carte. Încă din clasele primare împrumutam cărțile colegilor, mai ales că eu nu aveam bani nici de cerneală.

Tata se bucura când mă vedea crescând de la an la an tot mai înaltă, tot mai voinică, se gândea că o să mă poată mărita la optsprezece ani. Trebuia să găsesc un bărbat cu 5 pogoane, că el nu a dus-o așa bine cu două.

Lui nu i-a plăcut niciodată școala, nu înțelegea de ce mă duc eu să învăț carte – la ce folos?! Era de părere că treburile gospodărești sunt mult mai importante decât tocitul coatelor pe bancă.

Ţin minte că nici pe învățător nu îl suferea, dacă n-ar fi fost preot în sat îl bătea demult. Biata mamă se ducea pe ascuns la cârciumarul care avea şi librărie și, în schimbul unor cărți sau caiete, îi mai ducea o găină sau ouă. De câte ori o prindea tata, ieșea mare tămbălău.

Venea la școală urlând: “Dacă vă trebuie copii la școală, cumpăraţi-le cărți și caiete, n-o să-mi vând eu boii de la plug acum!”

La un sfârșit de an în clasele primare, preotul, nea Ioniță, văzând că sunt așa silitoare, s-a hotărât să îmi cumpere el cărți de atunci. Aşa a văzut și taică-miu că nu e chip să mă rupă de școală, dar se răzbuna acasă, trântea tot ce prindea la îndemână când mă vedea citind seara și că nu dădusem de mâncare la găini.

“Cădelniţa şi parastasu’”, “Doar n-am să te fac preoteasă”. Nu m-a mai lăsat cinci zile la școală! Nu m-am oprit din plâns, aș fi putut da nume unui râu în curtea casei. Asta până într-o dimineață, când părintele Ioniță a bătut la poartă cerând o audiere cu inculpatul. Taică-miu, din ” Săru’mâna părinte” nu îl mai scotea, nu care cumva să aducă vorba de școală.

Citiţi şi 6 convingeri false despre educaţie

Inevitabilul s-a produs. Nici în ziua de astăzi nu știu ce afaceri a făcut părintele, dar cert este că inculpatul nu a scos niciun cuvânt. Tăcerea a durat până am ajuns în anii studenției, când tata a fost nevoit să își vândă și cele două pogoane pentru a mă ține la facultate. Trecut și hopul ăsta, cum v-am spus, trei zile nu a ieșit din cârciumă, de parcă i s-a luat o piatră de pe inimă la gândul că am terminat și cu facultatea.

Fără pământ, dar cu o fată deșteaptă! Dacă nu vă mai scriu, căutați-mă, sunt cu vaca pe deal!

Ce ziceți, să mă înscriu la altă facultate? Tata ar fi tare bucuros.

Guest post by Ana Maria

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Casa (altă falsă poveste de Crăciun)

O poveste anormal de normală

Femei în mișcare

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro