Dar dacă este mai mic de înălțime? Dar dacă este divorțat? Dacă e urât, sau prost, sau faianțar?

13 January 2021

Nu am știut niciodată ce-mi doresc. Nici n-am avut vreodată scop. Nu am visat niciodată la rochii albe de prințesă, copilași bucălați și bălai sau birouri de mahon cu scaune capitonate. Dorințele mele lăuntrice cele mai arzătoare au fost mereu nedefinite, parcă pluteau într-o ceață și le distingeam doar forma vagă.

Mereu mi-am dorit mai mult, mai sus, mai și mai. Dar nu de la viață sau de la alții, ci doar de la mine. Să zic că mi-am dorit mereu să fiu fericită ar fi cretin, presupun că absolut toți, fără excepție, ne dorim asta. Și totuși fericirea din punctul meu de vedere nu implică numai roz, fără probleme și zâmbet veșnic. Să nu mai ai nicio problemă și nicio piedică, din punctul meu de vedere, nu este fericire, ci este chiar opusul. Unde ar mai fi satisfacția? Fericirea este un zbucium, fericirea este clipa în care ai cucerit un teritoriu nou, minat și cotropit de inamici.

Dar deviez de la subiect oarecum.

Noi, femeile, avem 15 ani sau 20 sau 30 și pentru fiecare număr bifat avem o țintă. La 15 ani o fi să mai fim încă virgine, la 20 de ani o fi să avem o relație și poate un job sau o facultate interesantă, la 30 o să fim mame măritate cu o poziție profesională decentă. Nu știu cum și de ce, dar mereu avem undeva pe fundal un „ce trebuie” pe care îl urmărim ca să fim așezate corect pe scena societății.

Când zic „noi”, este doar presupunerea mea, în sensul în care asta am perceput eu că ar trebui să fac și nu am reușit niciodată să mă conformez. Nu știam ce ținte din astea sociale să-mi stabilesc pentru că nu le simțeam deloc. Problema cu dorințele și scopurile în viață este că nu sunt ceva ce fabricăm voit, ci apar în funcție de cine suntem pe bune – nu cine vrem să fim, cum suntem crescute sau unde ne conduce societatea și conjunctura.

Revenind, nu am avut un scop cristalizat, dar am tins totuși către ceva: am alergat după viață, după experiență, după urcuș și după împlinire. Acum recent, când îmi bat anii la ușă, nu sunt ei mulți, dar sunt suficienți încât să bocâne cu oarecare volum, constat amuzată cumva că nu mă interesează deloc parametrii ăia sociali pe care toată lumea îi trâmbițează. Că am X ani și ar trebui să câștig atât, să fiu măritată cu un bărbat cu o fișă a postului pe dincolo și să am copil sau copii atâția.

Ainoa Gavara, www.instagram.com/ainoagavara/

Fac cât pot și ce pot la job; mult sau puțin, dau tot ce pot pentru că-mi place și pentru că multele momente de frustrare, oboseală și nervi îmi pot aduce și bucurie. Merită? Normal că merită, chiar și clipele alea grele au farmecul lor. Sunt prietenă, bunicică zic eu, pentru cei care cu siguranță sunt prieteni buni. Mă fericesc clipele cu ei: când realizez câte ceva vorbind cu ei, când depănăm amintiri sau când rezolvăm împreună o problemă. Fiecare clipă cu ai mei este nouă și plină și minunată, pentru că dragostea necondiționată și sentimentul că familia este a ta, este acolo și este pentru totdeauna cu siguranță nu poate fi înlocuit de nimic.

Și ajung și la partea preferată a horoscopului: dragostea. Cum trebuie să fie el ca să poți fi fericită în ochii lumii? Există răspunsuri în nenumărate articole, horoscoape și articole ca ăsta. Dar dacă este mai mic de înălțime? Dar dacă este divorțat? Dacă e urât, sau prost, sau faianțar?

Sunt fericită azi pentru că nu îmi pasă. Poate o să fac un copil din flori cu un mafiot sau poate o să trăiesc cu un octogenar însurat. Poate o să rămân singură și o să am cu una prea multe aventuri sau poate o să mă mărit cu un burtos care bea bere și râgâie mici pe canapea. O să îmi asum propria-mi fericire oricât de urâtă va fi ea în ochii altora.

Fericite cele ce știu de la 15 ce își doresc, dar la fel de fericite și cele ce merg înainte pe drumul lor întortocheat și în ceață, deși direcția nu are etichetă de la societate, iar destinația este… să ai sufletul plin.

Guest post by Iulia Iordan

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Nu mai vin, am hotărât ca asta e ultima dată

Cel mai rău început de an

Oamenii pentru care singurătatea a fost mereu o opțiune și un deliciu

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro