Dac’aș muri de iubire de azi într’o zi…
Infern misterios sau rai,
copite tropotind de cai,
sau muște moarte într’un ceai,
Domnul mi’ar hărăzi!
Ar fi mai bine? Sau ar fi mai rău?
Asta’am s’o aflu mâine,
totul la timpul său.
O stradă înfundată unde latră un câine,
lingând victorios un colț murdar de pâine.
O banană cojită aruncată’n șosea,
s’alunece toți nătăfleții pe ea.
O șapcă pleoștită aruncată pe’un ochi,
o țigancă osoasă scuipând de deochi,
golani, derbedei, mardeiași, salahori,
filosofi ce spun una și’o gândesc de trei ori…
E o viață ce se scurge monoton, fără zor…
Ce’ar fi… de iubire…
dacă de azi într’o zi am să mor ?
Citiţi şi
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.