De ce fierbe copilul în mămăligă

Adrian Ţiglea

2 April 2012

Aglaja Veterany s-a născut la Bucureşti, într-o familie de artişti de circ. De ce fierbe copilul în mămăligă este povestea autobiografică a autoarei, surprinzând, prin ochi de copil, viaţa din România finalului de regim comunist şi existenţa aparte a omului de circ.

Aglaja s-a născut într-o familie de circari, trăind o viaţă ambulantă, mereu pe drum. Părinţii au fost nevoiţi să emigreze din România, iar în străinătate trebuie să fie mereu prudenţi, de teama Securităţii. „Dacă află cineva cine suntem, vom fi răpiţi şi trimişi înapoi, părinţii mei şi mătuşa vor fi ucişi, sora mea şi cu mine vom fi flămânzi şi toţi o să râdă de noi. După ce am fugit din România, părinţii mei au fost condamnaţi la moarte”.

Atunci când eşti imigrant, mâncarea miroase a dor – dorul de patria natală, pe care ai părăsit-o spre a nu muri de foame.

Sărăcia este o realitate pregnantă a societăţii româneşti de la finalul anilor ’80. În vreme ce în ţările libere, după masă, oasele din supă se pot arunca la gunoi – şi acest lucru „fără remuşcări” – în România oasele trebuie păstrate pentru supa următoare. Este amintit fenomenul cozii de noapte din faţa brutăriei, unde oamenii dorm în timp ce aşteaptă să prindă un colţ de pâine. În România, „statul la coadă este o meserie”. Copiii se nasc bătrâni pentru că sunt săraci încă din burta mamei şi trebuie să asculte grijile părinţilor. În străinătate, „oamenii au dinţi sănătoşi pentru că pot să cumpere oricând carne proaspătă”. În România, „copiii au dinţi stricaţi pentru că organismul lor le suge toate vitaminele”.

Cu toate acestea, femeile românce trebuie să nască mulţi copii, căci dictatorul a interzis, prin decret, avortul.

Ceauşescu a izolat România de restul lumii, libera circulaţie în lume fiind interzisă românilor: „dictatorul a înconjurat România cu sârmă ghimpată”.

În România comunistă, oamenii nu au voie să gândească liber, „nici măcar în somn”. Dacă vorbesc tare şi îi aude vreun spion, sunt duşi în Siberia.

Libertatea de conştiinţă este nesocotită, dictatorul l-a interzis pe Dumnezeu. Copiii nu au voie să se roage, nici să-l deseneze pe Creator. Ei nu se mai închină lui Dumnezeu, ci „conducătorului iubit”. Cultul personalităţii trebuie să fie prezent inclusiv în activitatea copiilor. În desene trebuie să fie mereu dictatorul şi familia lui. Poza lui atârnă în fiecare odaie, pentru ca toţi copiii să ştie cum arată.

Biografia lui Ceauşescu este trucată de către ideologii oficiali: deşi dictatorul e de meserie cizmar, şi-a „cumpărat” diplomă de studii. Cu toate acestea, „nu ştie nici să scrie, nici să citească, e prost ca noaptea”.

În străinătate poţi să devii celebru fără să fii în partidul dictatorului. În România, numai ştabii de partid au parte de recunoaştere publică.

De ce fierbe copilul în mămăligă? „Copilul se ascunde în sacul că mălai pentru că îi este frică. Şi pe urmă adoarme. Vine bunica şi răstoarnă mălaiul în apa clocotită, ca să facă o mămăligă pentru copil. Şi când copilul se trezeşte, e gata fiert”.

„De ce fierbe copilul în mămăligă” este un zâmbet înserat, pe drumul obosit de la serviciu spre casă, într-un metrou mereu mult prea aglomerat pentru glasul libertăţii din noi. O lectură care aduce zâmbetul în trup şi bucuria în inimă.



Citiţi şi

Imaginea de apoi

Cine e mândru de această țară să ridice mâna sus, mie îmi e rușine

În rest, a fost o excursie fantastică

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,157 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro