Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Demisia poporului român

31 March 2020

Sunt în Italia greu încercată de pierderi de vieți omenești, daunele economice sunt imense, dar mă simt la adăpost, știu că personalul sanitar de aici ar face imposibilul să mă salveze, dacă m-aș îmbolnăvi.

Și ar face-o cu respect, cu grijă, chiar dacă s-ar contamina, afirm asta dintr-un loc în care au fost contaminați peste 2000 de medici și asistente, dintr-un loc în care la un moment dat protecția civilă a chemat ”sub arme” 300 de doctori și s-au prezentat peste 3000.

Privesc însă cu îngrijorare extremă ceea ce se întâmplă în România, am copiii acolo, am prieteni, văd cum se închid spitalele unele după altele, văd cum demisionează în bloc medici și asistente.

În sinea mea, credeam că cele mai puternice orașe din țară ar trebui să aibă ce le trebuie, credeam că București, Brașov, Timișoara, Cluj au centre sanitare bine aprovizionate, nu la nivelul spitalelor din afara țării, dar mai bine decât cele din Vrancea sau din Buzău.

De ce credeam asta? Pentru că, dintotdeauna, cazurile grave din orașele mai mici se transferau acolo, în orașele mari, unde spitalele aveau medici specialiști și aparatură de calitate superioară.

Auzeam oameni care spuneau cu gravitate ”m-am tratat la București” sau ” noroc că aveam pe cineva la Cluj, m-au internat acolo”.

Descopăr acum că personalul unui spitalul din Timișoara a demisionat de teama virusului, chiar dacă nu au nici un caz deocamdată, că același lucru s-a întâmplat la Brașov, la o clinică ce urma să susțină spitalul județean, descopăr lucruri teribile.

Îi înțeleg pe medici, le înțeleg pe asistente și pe infirmiere, știu că nu au ce le trebuie, că se tem pentru viețile lor pentru că nu au cum se apăra ei înșiși de boală.

Întrebarea mea este: de ce nu au demisionat cu mulți ani în urmă, când au văzut că nu sunt materiale sanitare în spitale, când au început să dea lista cu medicamente pacienților care-și puneau viața în mâinile lor?

De ce nu au protestat atunci când au văzut că le lipsesc până și mănușile, când oamenii mureau cu zile de boli tratabile cu ușurință?

De ce nu au demisionat când au văzut că sistemul e putred, că se trăiește doar dacă dai șpagă, când au văzut că șeful de secție taie și spânzură, că directorii de spital sunt numiți politic și că îngrașă zilnic sistemul corupției?

Și mă mai întreb de ce oamenii au continuat să voteze ani la rând același partid bolnav, de ce au mers pe ideea ”fură ei, dar ceva ceva fac și pentru noi”?

Acum, la primul semn de boală, demisionează toți.

Spălarea pe mâini nu mai e de ajuns.

Pe Liliana o puteți urmări aici. Toate articolele, aici

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Li Edelkoort: pentru a supraviețui ca specie trebuie să facem schimbări draconice în felul în care trăim, călătorim, consumăm și ne distrăm

Într-o zi, după ce totul se va fi terminat

Steven Soderbergh, vizionar sau ‘geniu malefic’? – Contagion

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Ovidiu / 2 April 2020 1:28

    Da…foarte corect…!…eu mă gândeam la acelaș lucru acum 12 ani.Am ales să-mi dau demisia (eu subofițer pompier…soția secretară de spital )..și atunci și acum consider că nu e mai nimic de facut…!Mentalitatea nu va putea fi niciodată schimbată…si din păcate Biserica este principala piedică..din aceleași motive meschine…!..să nu uităm că aceiași oameni îi găsim în spitale…biserici…instituții publice…politică,,,,tupeu..pile..relații…șpagă..!Noi am ales să plecăm..nu am încetat să sperăm contrar providențelor, însă încet încet înclin să cred că ne merităm soarta….!

    2
    0
    Reply
  2. Observator / 1 April 2020 15:36

    Este un protest datorat unor motive niciodată spuse public, aspect întâlnit absolut în toate domeniile de activitate în România. Oamenii aceștia își apără stabilitatea social-economică. Ei se apără doar pe ei, să le fie doar lor bine.Nimic condamnabil. Dacă însă au dreptate înseamnă că asistăm la decesul erei valorilor, între care cea vocaţională/profesională. De aici scrieţi ce scenariu doriţi

    1
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro