Despre frivolitate

Zenobia Niculiță: Frivolitatea nu e un concept psihologic, ci mai degrabă unul de natură socială și etică. Numim frivolă o persoană superficială, care caută plăceri ușoare și nu e preocupată de ideile și rațiunile profunde ale vieții. Ca formă de manifestare, frivolitatea se recunoaște în imaginea omului în continuă căutare de amuzament, care are nevoie de o audiență pe care să o întrețină sau să o șocheze, libertin cu privire la normele sociale, abonat la petreceri și alte evenimente sociale, unde caută să fie în centrul atenției.

Frivolul e, cel mai adesea, histrionic. Are o nevoie disperată de a juca un rol, de a fi în centrul atenției, de a face pe clovnul, de a-i întreține pe ceilalți. Privită astfel, frivolitatea are o miză profund psihologică. O persoană histrionică simte că, dacă ar fi „văzută“ în miezul ființei sale, așa cum se simte pe dinăuntru – îngrijorată, comună, plictisitoare –, nu ar fi acceptată. Dar rolul pe care îl joacă, acea nepăsare provocatoare, produce un răspuns pozitiv din care se hrănește. Amuzamentul altora la giumbușlucurile sale o validează, o fac să se simtă demnă de a fi apreciată și iubită, măcar pentru puțin timp. Atenția, surpriza sau șocul spectatorilor reprezintă un substitut pentru conectare și acceptare.

Un substitut slab și adesea toxic. Totuși, un substitut căutat. Acest comportament învățat devine, în timp, un tipar. Pe de o parte, putem spune că aceste persoane nici nu au avut destul de multe ocazii în care să fie acceptate, validate, apreciate, iubite necondiționat și au învățat acest lucru prin încercare și eșec. Pe de altă parte, există și trăsături înnăscute care facilitează un asemenea comportament – un tipar temperamental care are o dimensiune extrovertă, iritabilă, cu o toleranță foarte scăzută la tristețe, frică sau durere. De aceea, o persoană frivolă nu are liniște. Nu vei vedea o persoană frivolă care stă cu ea însăși și meditează.

Cu alte cuvinte, un frivol are nevoie de public?

Dacă, acum o sută de ani, glezna la vedere era o frivolitate, care ar fi o frivolitate modernă

Te simți bine în momentele de frivolitate?

Pe de altă parte, frivolitatea înseamnă și spargerea barierelor convenționale. Nu e asta un semn de evoluție?

Dacă toată viața te-ai comportat frivol, dar la un moment dat vrei să fii luat în serios, mai poți schimba „placa“?