Despre Halloween, Dracula și… Elon Musk

31 October 2022

Pe cât de blamată de unii, pe atât de îndrăgită de alții, mai ales de copii, să recunoaștem, este sărbătoarea “de import” a Halloween-ului.

Sinceră să fiu, n-am înțeles niciodată de ce ar trebui să fim indignați, noi, românii, că am ajuns să sărbătorim Halloween. Cu cât mai multe sărbători, cu atât mai multe prilejuri de bucurie ar trebui să avem. Mai ales că aceasta e, poate, mai mult veselă decât înfricoșătoare, ne stimulează imaginația, iar astfel de sărbători eu nu știu să fi avut până acum.

Țara noastră pare să aibă dovleci din belșug, iar dacă asta pune un zâmbet pe chipul copiilor și nu numai, eu zic că-i bine să-i transformăm și în felinare înfricoșătoare, cu chip de om. Iar colindatul acesta mai altfel, al micilor vrăjitoare și al super-eroilor, după dulciuri, eu îl găsesc destul de simpatic.

Zilele astea a vuit presa, cum că cel mai bogat om din lume, Elon Musk, ar fi ales să petreacă de Halloween la noi la Bran, în Castelul lui Dracula. Fapt ce a stârnit din nou controverse, dar și glumițe „internaute”, de felul: “dacă Elon Musk chiar avea bani, alegea să meargă vara la Mamaia, nu toamna la Bran”.

O persoană publică de la noi subliniază că, totuși, Dracula, vampirul vampirilor, nu a locuit aici. E o născocire și atât.

 Păi, bineînțeles că e o născocire, ca mai toate legendele. Iar noi ar trebui să fim încântați că Bram Stoker ne-a făcut și nouă țărișoara cunoscută peste tot în lume.

 A, că americanii și nu numai ei, aproape că doar atât știu despre România, că e țara lui Dracula, asta e. Ba, mai mult, unii dintre ei ar putea chiar să jure că celebrul vampir își are originile nu în România, ci în Transilvania, necunoscând faptul că Transilvania e parte din țara noastră.

Asta ține de ignoranța oamenilor, în general. Știu, avem pretenția să fim cunoscuți pentru altceva peste hotare și, poate, pe bună dreptate. Am vrea să fim știuți pentru Traian Vuia sau Henri Coandă, pionierii aviației. Pentru Nicolae Paulescu, adevăratul descoperitor al insulinei sau pentru Ana Aslan. Sau poate chiar pentru Vlad Țepeș, autentic, așa cum îl cunoaștem noi, din cărțile de istorie.

Dar acum, sincer, noi câte știm despre alții?! Suntem revoltați că americanii, în general, habar n-au unde e România pe hartă. Dar noi chiar am putea, cu ochii închiși să reperăm, de exemplu, statul Iowa? Așa că, dacă lumea ne știe țara ca țară a lui Dracula, nu mă deranjează atât de tare. E ca zicala aia cu “nu există publicitate negativă, ci doar publicitate”.

Încă nu știm, așadar, dacă Elon Musk a fost sau nu în celebrul castel. Dar, dacă a fost, eu cred că n-ar trebui să ne deranjeze. Nici să credem că o să câștigăm bani de pe urma vizitei lui, cum speculau unii. Iată că și noi, românii, avem clișee, iar când auzim de el, ne gândim doar la bani. Dacă s-ar simți și el ofensat pentru asta? 🙂

Încă mai cred că România nu își folosește la maximum potențialul turistic. Păi să fi avut alții Castelul imaginarului vampir Dracula…

Chiar mă amuzam, într-o vară, când o prietenă, proaspăt revenită dintr-o vacanță în Turcia, îmi spunea că s-a întors foarte obosită. Că a umblat întruna în excursii organizate, dar dacă se gândește mai bine, a văzut, practic… trei pietre.

 Ghidul avusese grijă însă să le prezinte într-o așa manieră, încât „pietrele” respective ba erau învăluite în cine știe ce mister, ba te miri ce sfânt se plimbase chiar în apropierea lor acum mii de ani, ba se pare că însăși Cleopatra primise de la celebrii ei iubiți ținuturile pe care se aflau acum respectivele… „pietre”.

Ideea e că se pare că cei câțiva… bolovani care îi fuseseră prezentați prietenei mele, în soarele dogoritor al verii turcești, erau încărcați cu atâtea povești istorice sau sfinte, încât turiștii rămâneau cu gura căscată la auzul impresionantelor relatări ale ghidului. Iar majoritatea (nu era și cazul amicei mele pragmatice) nu regreta banii cheltuiți pe… interesantele excursii.

*

Cât despre mine, recunosc că în weekend am fost la un târg de Halloween. M-au amuzat micuții care, la ateliere organizate special pentru ei, pictau, cu încântare dovleci.

Ba chiar am primit o invitație de la o prietenă să merg… în colindat. Asta mi s-a părut totuși prea mult pentru o… româncă trecută ușor de patruzeci de ani. 🙂 Prin urmare, am primit ulterior poze și filmulețe cu vrăjitoare mari și mici, încântate de “recolta” de dovleci și bombonele.

 P.S. Invitație la Castelul lui Dracula, dacă oi fi primit, s-a rătăcit pe undeva pe drum. Că, de n-ar fi, nu s-ar povesti…:)

Ramona este autoarea cărții Nu mai caut succesul

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Mănâncă desertul primul!

Bârfe ușoare – Wednesday

Alegerea vinului pentru un cadou, sărbători sau mese împreună, o chestiune de cultură generală

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro