Despre (ne)mame, cu dragoste

27 July 2012

“Nuuu, tu nu ştii ce înseamnă. Nai copii”. Nu, nu ştiu cum sunt nopţile nedormite din cauza febrei bebeluşului. Ştiu cum sunt nopţtile albe din cauza gândurilor mele.

“La tine e simplu. N-ai greutăţi, că n-ai copii”. Da, la mine uneori este mai simplu când am greutăţi fiindcă nu sunt copii în jur să le vadă şi să sufere din cauza lor.

“Şi adică, la bătrâneţe, cine o săi aducă şi ţie o cană cu apă?”. Nu ştiu, dar sunt mai multe variante de răspuns – poate nu apuc bătrâneţea, deci cana şi apa sunt inutile. Poate mă duce careva pe la vreun azil şi vor avea alţii grija mea ori poate îmi voi cumpăra o cişmea cu telecomandă. Cumva, am rezolvat-o şi pe asta.

Vă sunt cunoscute întrebările astea? Nu spuneţi Nu, că nu vă cred. Un Da smerit mai merge, iar unul furios de-a dreptul ar fi convingător.

Eu le-am auzit de multe ori şi m-am întrebat, fără să-mi fi găsit răspuns, ce-or avea oamenii ăştia cu mine?

Lămuririle nu mi-au venit din înţelepciunea trăirilor ori a cărţilor, ci din practica psihologului. “Multe lucruri tolerează societatea, dar lipsa de copii în cazul unui cuplu Niciodată. Aici este adevărata luptă a femeilor care nu au copii. Există o presiune socială greu de suportat”, mi-a explicat prietena mea Irina Şubredu, atât din postura de psiholog, cît şi cea de mămică. De doi băieţi, Bogdan şi Codrin! “Este o decizie foarte grea să ai primul copil. La al doilea, este şi mai greu”.

În plus, şi zicerile potrivit cărora un copil împlineşte un cuplu sunt un mit. “Studiile arată că nivelul de satisfacţie dintre parteneri scade de şapte ori la apariţia primului copil. Şi creşte atunci când copilul părăseşte casa părintească. Din nou, suferinţele aduse de sindromul Cuibul părăsit sunt un mit”, a spus Irina.

Este frumos să fii părinte, dar este OK şi dacă nu eşti, dacă această alegere ţi-a aparţinut. Sigur, vorbim în lipsa oricăror probleme medicale care ar împiedica doi oameni care se iubesc să aibă moştenitori.

Intrinsec, fiecare femeie doreşte să devină mamă. Este vocea genelor care doresc să se replice, este esenţa perpetuării speciilor. Dar se întâmplă ca unele femei să nu-şi dorească să aibă copii. Unele aleg cariera, altele pur şi simplu nu rezonează cu noţiunea de maternitate, altele nici ele nu ştiu de ce. Trebuie arse pe rug?

“Mă întrebi despre cauze, dar sunt diferite. În lipsa untui studiu nu se poate generaliza. Depinde de background, de credinţe, de posibilităţi, de dorinţa de a te angaja la o muncă atât de grea fiindcă nu este uşor să fii părinte. Ca femeie, nu-ţi mai aparţii. Timpul este sută la sută al copilului. Dacă între parteneri există sprijin, dacă şi familia oferă ajutor necondiţionat, atunci vorbm de armonie, de fericire. Dar sunt situaţii în care mama trebuie să se descurce singură şi nu este uşor deloc”, a atras atenţia Irina Şubredu.

Sfatul ei este educaţia parentală, să învăţăm să fim părinţi.Cei care vrem şi putem. Cei care nu, să ne educăm răbdarea şi să privim societatea nu cu ochiul critic al celor care se simt vinovaţi că nu au copii, ci cu blândeţea înţeleptului care a ales. Aşa mi-a fost mie viaţa! Este un răspuns lămuritor?



Citiţi şi

Draga lui soție, iartă-mă, te rog, dacă afli

Ești unica și cea mai fraieră dintre româncele venite aici – stai cu un moș fără bani!

10 lucruri despre care nu înveți nici la școală, nici acasă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. ella / 15 February 2017 22:50

    E o decizie intima si personala a cuplului, dar porcaria asta cu cana de apa la batranete, nu e argument, nu sta in picioare, copilul vine pe lume pt a celebra viata, pentru bucuria parintilor, pentru implinirea familiei,dar mai ales pentru el, nu pt cana de apa, iar cine spune ‘nu sti ce inseamna sa pierzi nopti la capataiul lor ” imi permit sa-i suspectez de lipsa de iubire, de un soi de obligatie….complicat, nu trebuie judecata nici o situatie, doar ca totul se face usor cu iubire, daca te plangi uiti sa te bucuri de fiecare etapa prin care trece copilul tau crescand, eu am facut unul fiind casatorita, pe al doile-a nu a mai dorit sotul meu sa mi-l daruiasca, am sfarsit prin a-l creste singura de cand copilul a implinit 12 ani, greu sau usor m-am bucurat de clipe fericite sau mai putin fericite, dar nu pot condamna pe nimeni ca nu-si doreste in viata lui un copil!

    Reply
  2. Melania / 28 March 2016 14:06

    mereu mi-am dorit. dar mereu mi-am dorit un tata pentru copilul/copiii mei. asa ca daca la 40 de ani l-am gasit si a vrut si el- atunci am avut copilul. si-l iubim. cum zicea cineva : a fost un copil…asumat. mereu mi-am dorit. mereu am iubit copiii. si nu inteleg cum e sa nu-ti doresti. inteleg cum e sa nu poti. dar e o alegere. iar articolul e fain scris.
    uneori ma gandesc si eu ca ar trebui autorizatie sau studii. nu stiu daca curs de parenting- ca suna pompos, dar macar ceva educatie sexuala sa nu se nasca din mame de 13-14 ani sau sa fie gasit la gunoi. nu suntem noi cei ce decid ce e bine si ce nu si poate chiar din cei abandonati se poate sa iasa copii mai hotarati decat cei carora li se ofera totul. nu stiu eu cum e mai bine, dar tot imi doresc sa nu poata face asta oricine. si ma refer numai la cei ce-i lasa pe strazi si nu se ocupa de ei. poate nu-si asuma nicio responsabilitate in cresterea copiilor lor. un fel de permis sa faci copii. poate asta e una din libertati, dar iti vine sa le faci ceva celor ce-si chinuie copii.
    singura problema ar fi ca scade natalitatea. ca atunci cand noi vom fi pensionari… aia e. nici sa faci copii doar ca sa aiba cine sa-ti plateasca tie pensia!!

    Reply
  3. kiki / 3 February 2015 11:11

    Acelasi lucru e valabil si pentru cei care au copii. Oau, ai doi sau trei si nu mai faci nu?
    Totul se limiteaza la bun-simt. Daca ii faci sau nu e chestie de optiune.Nu trebuie judecati nici aia cu mai multi copii nici aia fara.

    Reply
  4. Cristi R / 30 January 2015 19:36

    Un text echilibrat si de bun simt. Felicitari!

    Reply
  5. Claudia Cristina / 1 June 2014 13:16

    Familie inseamna, indiferent de orice, prezenta copilului in cuplu, altminteri poti sa o denumesti oricum , dar nu familie, doi oameni care sunt impreuna din diferite motive… se poate completa pe linia punctata…in cazurile astea nici macar nu este nevoie sa se treaca pe la sfat.
    “De altfel, sint convinsa ca cei fara copii au parte de mult mai mult sex decit cei cu – poate tocmai asta e un argument care explica atractia insidioasa a celor cu copii de a se baga in culisele dormitorului tau…” citat din red. Posibil, dar nu neaparat. Nu cred ca viata se reduce la partide mai mult sau mai putin reusite de sex, asta nu ar face decat sa ne reduca la stadiul de animale, ori noi, vai, suntem rasa suprema, dotata cu inteligenta.
    Concluzie: am in anturajul meu foarte apropiat cuplu fara copii, unde ea regreta crancen faptul ca acum e batrana si nu mai poate, caci cand s-a putut nu a dorit si am de asemenea familii care au copii si sunt ( sau par ) fericiti… Pana la urma fiecare ce alege aia culege!

    Reply
    • Cecilia Rosca / 1 June 2014 13:48

      Familie nu inseamna obligatoriu prezenta copilului in cuplu………….Fiecare priveste din punctul lui de vedere….asa cum spuneam, eu sunt foarte fericita si fara….

      Reply
  6. Cecilia Rosca / 1 June 2014 12:11

    Nu am copii…da si? Avantaje si dezavantaje! Incerc sa ma bucur de ce implica viata fara copii…de avantajele ei….si eu zic ca-s fericita!

    Reply
  7. maura / 30 July 2012 14:12

    Adriana, felicitari! Ma bucur sa aud vesti frumoase de la tine! Sa fiti fericiti cu puiul mic si sa va bucurati impreuna!

    Reply
  8. Adriana / 27 July 2012 19:52

    O sa devin mamica dintr-un moment in altul…alegerea mea, fara nicio legatura cu presiunea societatii. Nu am fost niciodata de acord cu cei care se trezeau vorbind ca ar trebui sa fac copii cat sunt tanara sau sa fac copii si atat si mi s-a parut mereu o mare dovada de nesimtire din partea celor cu copii sa le spuna celor care nu au sa faca, sa faca, sa nu dea dovada de egoism si alte absurditati. Cred ca alegerea fiecaruia ar trebui respectata daca nu pentru a da dovada de inteligenta, macar pentru a da dovada de bun simt. Felicitari pentru articol si pentru decizie!

    Reply
  9. maura / 27 July 2012 18:22

    Cristina, iti apreciez comentariul. Greutatile sunt mereu invinse de clipele de bucurie, indiferent de cine iti sunt oferite. Si noi singuri ne putem bucura de noi insine. Trebuie doar sa acceptam ca fiecare are viata lui si ca intromisiunile (asa-zisele faceri de bine) nu sunt corecte. Nu poti trai in papucii altuia, asa ca de ce sa ne amestecam si sa-i judecam pe cei din jur? Mai bine ni-i facem prieteni! E mult mai simplu de trait asa!

    Reply
  10. maura / 27 July 2012 18:17

    Red, multumesc pentru aprecieri. Ma bucur ori de cate ori scrierile mele sunt citite si apreciate. Romanii sunt mult prea invatati sa-si bage nasul unde nu le fierbe oala, indiferent de situatie. Ai, n-ai chef de discutie, trebuie sa asculti pildele lui cutare ori cutarescu, inclusiv avertizari de genul “Ai sa vezi tu!”. Parerile tale oricum nu conteaza, asa ca mai bine il lasi sa-si incheie discursul aberant. Sunt de acord cu educatia! Da, este nevoie de educatie la orice varsta!

    Reply
  11. Cristina / 27 July 2012 17:50

    Hm, da, trebuie sa recunosc ca aceasta presiune de a avea copii, exercitata de femeile cu copii asupra acelora fara copii este pur si simplu egoista si razbunatoare :). Am folosit-o de cateva ori, pana cand mi-am dat seama ca am spus-o cu invidia celui care ar vrea sa dea timpul inapoi … sau care si-ar fi dorit sa mai fi asteptat cu decizia, daca ar fi stiut cat e de complicat … si care si-ar fi dorit in secret ca si femeile fara copii sa aiba macar unul, sa guste si ele din greul si frustrarile primelor luni de maternitate … In cele din urma a venit si maturizarea – nu, nici acum nu este cu mult mai simplu – si am acceptat ca si femeile cu copii au perioade pline de fericire, precum si cele fara copii au perioade pline de greutati si de frustrari (de orice natura). Deci, da, sta in puterea fiecaruia sa isi accepte soarta si sa se concentreze mai mult asupra propriilor fapte si responsabilitati decat asupra faptelor si responsabilitatilor vecinului.

    Reply
  12. red / 27 July 2012 17:43

    ..a, si am uitat sa spun: nu experimentez nici cel mai mic semn de vinovatie pentru ca nu am copii – sa se descurce societatea cu supravietuirea fara aportul meu genetic.

    Reply
  13. red / 27 July 2012 17:41

    De foarte tinara am stiut (sau simtit?) ca nu vreau copii. Nu regret deloc alegerea (chiar daca, pentru citeva secunde, ma inmoi in fata cite unui copil dragut si bin crescut – dar astia fiind foarte rari, pericolul nu e mare). Am intilnit si eu intrebarile de la inceputul articolului, mult, des, insistent, invaziv. Si tocmai de-aia nu sint de acord cu finalul articolului: nu cred ca ar trebui sa vorbim de toleranta noastra fata de cei care au copii, ci ar trebui sa se puna un picut de accent pe educarea celor care au copii (si sint majoritari), sa o lase un pic mai moale cu aducerea noastra, a oilor ratacite, pe calea cea buna. Am renuntat la prietenii si imi evit unii colegi, exact pentru ca ei nu inteleg ca atitudinea lor paternalista si invaziva ma irita si ma scirbeste. Asa cum nu cred ca e cazul sa il “convertesti” pe un prieten/coleg homosexual, curvar, necasatorit, adventist sau musulman, cred ca ar fi timpul ca societatea sa priceapa ca nu e cazul sa ti se bage in dormitor si sa iti numere copiii (era sa scriu ‘ouale’). De altfel, sint convinsa ca cei fara copii au parte de mult mai mult sex decit cei cu – poate tocmai asta e un argument care explica atractia insidioasa a celor cu copii de a se baga in culisele dormitorului tau…

    Reply

My two pennies for ella Cancel

* required
* required (confidential)

catchy.ro