“Nuuu, tu nu ştii ce înseamnă. N–ai copii”. Nu, nu ştiu cum sunt nopţile nedormite din cauza febrei bebeluşului. Ştiu cum sunt nopţtile albe din cauza gândurilor mele.
“La tine e simplu. N-ai greutăţi, că n-ai copii”. Da, la mine uneori este mai simplu când am greutăţi fiindcă nu sunt copii în jur să le vadă şi să sufere din cauza lor.
“Şi adică, la bătrâneţe, cine o să-ţi aducă şi ţie o cană cu apă?”. Nu ştiu, dar sunt mai multe variante de răspuns – poate nu apuc bătrâneţea, deci cana şi apa sunt inutile. Poate mă duce careva pe la vreun azil şi vor avea alţii grija mea ori poate îmi voi cumpăra o cişmea cu telecomandă. Cumva, am rezolvat-o şi pe asta.
Vă sunt cunoscute întrebările astea? Nu spuneţi Nu, că nu vă cred. Un Da smerit mai merge, iar unul furios de-a dreptul ar fi convingător.
Eu le-am auzit de multe ori şi m-am întrebat, fără să-mi fi găsit răspuns, ce-or avea oamenii ăştia cu mine?
Lămuririle nu mi-au venit din înţelepciunea trăirilor ori a cărţilor, ci din practica psihologului. “Multe lucruri tolerează societatea, dar lipsa de copii în cazul unui cuplu Niciodată. Aici este adevărata luptă a femeilor care nu au copii. Există o presiune socială greu de suportat”, mi-a explicat prietena mea Irina Şubredu, atât din postura de psiholog, cît şi cea de mămică. De doi băieţi, Bogdan şi Codrin! “Este o decizie foarte grea să ai primul copil. La al doilea, este şi mai greu”.
În plus, şi zicerile potrivit cărora un copil împlineşte un cuplu sunt un mit. “Studiile arată că nivelul de satisfacţie dintre parteneri scade de şapte ori la apariţia primului copil. Şi creşte atunci când copilul părăseşte casa părintească. Din nou, suferinţele aduse de sindromul Cuibul părăsit sunt un mit”, a spus Irina.
Este frumos să fii părinte, dar este OK şi dacă nu eşti, dacă această alegere ţi-a aparţinut. Sigur, vorbim în lipsa oricăror probleme medicale care ar împiedica doi oameni care se iubesc să aibă moştenitori.
Intrinsec, fiecare femeie doreşte să devină mamă. Este vocea genelor care doresc să se replice, este esenţa perpetuării speciilor. Dar se întâmplă ca unele femei să nu-şi dorească să aibă copii. Unele aleg cariera, altele pur şi simplu nu rezonează cu noţiunea de maternitate, altele nici ele nu ştiu de ce. Trebuie arse pe rug?
“Mă întrebi despre cauze, dar sunt diferite. În lipsa untui studiu nu se poate generaliza. Depinde de background, de credinţe, de posibilităţi, de dorinţa de a te angaja la o muncă atât de grea fiindcă nu este uşor să fii părinte. Ca femeie, nu-ţi mai aparţii. Timpul este sută la sută al copilului. Dacă între parteneri există sprijin, dacă şi familia oferă ajutor necondiţionat, atunci vorbm de armonie, de fericire. Dar sunt situaţii în care mama trebuie să se descurce singură şi nu este uşor deloc”, a atras atenţia Irina Şubredu.
Sfatul ei este educaţia parentală, să învăţăm să fim părinţi.Cei care vrem şi putem. Cei care nu, să ne educăm răbdarea şi să privim societatea nu cu ochiul critic al celor care se simt vinovaţi că nu au copii, ci cu blândeţea înţeleptului care a ales. Aşa mi-a fost mie viaţa! Este un răspuns lămuritor?
Citiţi şi
Draga lui soție, iartă-mă, te rog, dacă afli
Ești unica și cea mai fraieră dintre româncele venite aici – stai cu un moș fără bani!
10 lucruri despre care nu înveți nici la școală, nici acasă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
