Despre păcatul iubirii (I)

Florin Otrocol

29 March 2013

Știu că anii au trecut peste mine; m-am schimbat și cutele și-au făcut rostul tot mai adânc în chip. Știu despre mine fără să mă privesc în oglindă, îmi sunt de ajuns poticnelile lamei de ras. Totuși când mă privesc în oglindă, în spatele privirii încă limpezi văd și simt nebunia afectului, un suflet nomad care se caută de orice bucată uitată intenționat în spațiile întunecate și intime ale acelor corespondente sincere, tăinuite. Nu mă caut de reîntregire; ar însemna să mă întorc ciclic în starea de imponderabilitate aferentă acelor zvârcoliri ale erosului, în care adrenalina are mirosul voluptății. Mă caut de bucuria clipei în care îmbrățișările sunt precum strânsoarea morții, acel moment în care te sufocă renunțarea la sine și îți este atât de bine încât orice tendință înspre sexualitate a sfinților nu-ți mai pare îndoielnică, devenind tu însuți definiția toleranței și deopotrivă a imunității dinaintea oricărei slăbiciuni lumești. Mă doresc în permanență în acel timp tocmai pentru că atunci îmi este complet străină noțiunea compromisului, că singura apăsare din piept este a tâmplei tale și singura concesie acordată neliniștii este a ta respirație. Renunțarea la sine este similară decăderii din drepturi, dar o prefer vidului și tot vidului îi prefer grotescul dezamăgirilor ulterioare, inevitabile; chiar și gândul sinucigașului îl prefer vidului. A iubi nu înseamnă doar bucuria dăruirii și povara reciprocității; a iubi înseamnă și revărsarea acelei vulgarități a trupului, acea contopirea carnală care ne induce utopia ascezei spirituale. Când iubești te traversează viața, raiul și iadul sunt totuna și carnea se arde dinăuntru spre dinafară până devenim cenușă. Când știi și simți că poți muri astfel, cum să renunți? Nu-mi este de trebuință să aparțin memoriei colective, căci de iubit nu poți iubi decât o singură femeie, chiar dacă fiecare are timpul ei. Prezentul se construiește pe ruinele trecutului și fiece nou altar are trăinicia singurătății noastre, trecute și viitoare …



Citiţi şi

Trebuie să încetez, trebuie să nu mă mai gândesc la Zelda

E mai bună o iubire adevărată neconsumată și dureroasă sau o minciună frumoasă?

M-ai mai iubi dac-ai ști…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,959 views

Your tuppence

  1. tv online / 24 December 2013 0:03

    Chiar curios. Cea ce am rasfoit pe website-ul tau despre Despre pacatul iubirii (I) – Men Talk | Catchy m-a ajutat sa inteleg mai bine anumite lucruri. Te felicit pentru dezvoltarea http://www.catchy.ro, care e un site care trebuie citita.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Ioana / 24 July 2013 17:07

    Iaca renunti; cand te apropii de moarte, oricat de minunata ar fi arderea aia completa, la nivel celular, oricat de extraordinar ar fi focul, el incepe sa-ti aduca aminte de iad si atunci fugi, renunti. Nu stiu daca o faci din instinct de supravietuire (parca Eva era cea care l-a ales, nu? 🙂 ) sau din vreo ramasita de educatie priponita in tine si care spune ca iadul e rau si nu trebuie sa ajungi acolo, cert e ca o faci – macar ca sa mori in pace, fiindca nu mai poti sa duci o flacara care a devenit rea. Pentru ca uneori flacarile astea devin rele.
    Sau uneori esti parinte si iti dai seama, cu bruma de constiinta ramasa intreaga printre cenusile tale, ca faci rau, rau, rau, si ca nu ai dreptul sa vrei – sau sa nu-ti pese – sa te autodistrugi astfel, pentru ca socotelile tale au mai multe cifre decat 1.

    Nici ca puteai spune mai bine decat “pacatul iubirii”. Dar e minunata arderea asta, e minunat cat de sus poate sa te inalte… Cred ca pacatul este, de fapt, momentul caderii din inaltimile alea. Si mai cred ca iubirea e printre foarte putinele situatii in care “minune” si “pacat” se intalnesc si fac pereche atat de strans.

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  3. Teodora / 3 April 2013 17:16

    …greu de gasit cuvinte…
    Totusi, e reconfortant de aflat…ca exista si barbati ca tine…

    Thumb up 5 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro