Azi mi-e dor de Assisi ca şi cum mi-ar fi dor de Dumnezeu. Pentru că aşa se întâmplă, alergăm la muncă, apoi fuga la magazine, atenţi să nu uităm că ne trebuie bulion sau orez, fuguţa acasă, mai o pălăvrăgeală cu vecinii, mai un Becali la Tv şi la un moment dat ne-ntrebăm: “Dar Dumnezeu unde e în viaţa asta a mea?!”
De ce mi-e dor de Assisi?!
Pentru că în acest orăşel cu străzi pietruite şi muşcate la ferestre am văzut o fetiţă africană, cu părul cârlionţi plin de moaţe colorate, care se juca cu o fetiţă coreeană.
Unde?
Pe treptele unei catedrale catolice.
Dacă războiul ar avea un chip, ar trebui să devină roşu de ruşine în faţa acestor copii.
Assisi e lăcaşul Sf. Francisc, protector al Italiei.
A propăvăduit dragostea şi simplitatea, a întemeiat ordinul franciscanilor, ordin care a fost recunoscut de biserică după foarte mulţi ani (pentru că această simplitate extremă nu cădea bine nici măcar în acele timpuri).
Călugării franciscani sunt veseli, deschişi, comunicativi. Îmbrăcaţi în haine din pânză de sac, încinşi la mijloc cu o sfoară, îi vezi în mijlocul mulţimii, pentru că ei nu fug de oameni, ci vin în întâmpinarea lor.
La Assisi, aerul are culoarea mierii şi copiii de diferite naţionalităţi continuă să se joace împreună.
Şi dacă ţi se-ntâmplă să ţi se facă dor de Dumnezeu, acolo e uşor să-l întâlneşti!
Citiţi şi
„Ce veți spune când vă vor întreba cum ați putut permite genocidul din Gaza?”
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Viitorul care ne depășește? Episodul 3 – Elon Musk: omul care comprimă viitorul
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
