Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Dor de dor

8 March 2013

Azi mi-e dor de Assisi ca şi cum mi-ar fi dor de Dumnezeu. Pentru că aşa se întâmplă, alergăm la muncă, apoi fuga la magazine, atenţi să nu uităm că ne trebuie bulion sau orez, fuguţa acasă, mai o pălăvrăgeală cu vecinii, mai un Becali la Tv şi la un moment dat ne-ntrebăm: “Dar Dumnezeu unde e în viaţa asta a mea?!”

De ce mi-e dor de Assisi?!

Pentru că în acest orăşel cu străzi pietruite şi muşcate la ferestre am văzut o fetiţă africană, cu părul cârlionţi plin de moaţe colorate, care se juca cu o fetiţă coreeană.

Unde?

Pe treptele unei catedrale catolice.

Dacă războiul ar avea un chip, ar trebui să devină roşu de ruşine în faţa acestor copii.

Assisi e lăcaşul Sf. Francisc, protector al Italiei.

A propăvăduit dragostea şi simplitatea, a întemeiat ordinul franciscanilor, ordin care a fost recunoscut de biserică după foarte mulţi ani (pentru că această simplitate extremă nu cădea bine nici măcar în acele timpuri).

Călugării franciscani sunt veseli, deschişi, comunicativi. Îmbrăcaţi în haine din pânză de sac, încinşi la mijloc cu o sfoară, îi vezi în mijlocul mulţimii, pentru că ei nu fug de oameni, ci vin în întâmpinarea lor.

La Assisi, aerul are culoarea mierii şi copiii de diferite naţionalităţi continuă să se joace împreună.

Şi dacă ţi se-ntâmplă să ţi se facă dor de Dumnezeu, acolo e uşor să-l întâlneşti!                    



Citiţi şi

„Copiii nu sunt cărți de colorat. Nu trebuie să-i umpli cu culorile tale preferate”

Florin Călinescu: „Trăiesc cu frica Lui Dumnezeu/ Şi El cu frica de mine.”

Societatea românească, frumoasa și bestiile

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,091 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro