Să facem puţină ordine în această avalanşă de acuzaţii pro şi contra PR şi, prin recul, asupra subsemnatului!
O prietenă mi-a trimis un articol de-al lui PR (se ştie povestea), ne-am amuzat pe seama lui (hai, aruncaţi cu pietre că n-am vărsat râuri de lacrimi, cum aţi făcut voi, ci m-am crăcănat de râs citindu-l), după care am conceput articolul.
Despre apariţia lui
Să lămurim misterul!
Articolul a fost trimis la Kamikaze, Catchy, Contributors şi Vice.
Cei de la Catchy au răspuns primii şi, bănuind care ar fi conţinutul, au refuzat a-l publica din principiu. Ceea ce am înţeles şi nu a fost nici o supărare.
Ulterior, cei de la Kamikaze au răspuns şi articolul a apărut acolo.
Problema asta am lămurit-o, sper.
Două tanti, ulterior, au simţit nevoia să îmi dea o replică acidă, bănuiesc. Foarte bine că s-au simţit îndreptăţite să o facă. Din păcate, eu nu le-am citit articolele şi nici nu intenţionez. Comentariile sunt singurele care mă distrează. Articolele în cauză m-ar plictisi numai.
Problema violului
Pipălaşi, nu fac mişto de un viol 😉
Se vede că nu aţi priceput deloc esenţa articolului, sau aţi priceput doar ce aţi dorit, dar asta, ca să zic aşa, e strict problema voastră şi eu nu am de gând să îmi bat capul să vă mai explic încă o dată ce am vrut să spun.
Totuşi, reţineţi, aceeaşi reacţie aş fi avut-o şi dacă, ducând lucrurile la extrem, un bărbat ar fi fost cel violat şi s-ar fi apucat să spună ce a scris PR pe blogul ei. Pentru că, din punctul meu de vedere, multe detalii din acel viol sunt inconsistente. Dumneavoastră aţi ales să credeţi ce spune PR, eu am ales să pun la îndoială mare parte din veridicitatea acelei confesiuni. Iar metoda aleasă să subliniez asta a fost băşcălia.
Multe persoane s-au isterizat în pragul apoplexiei din acest motiv. Le va trece însă într-o zi-două, sunt convins.
Când Nicuşor Constantinescu, fostul prefect al Constanţei, a plecat să se opereze în SUA, fiind căutat de justiţie, presa a luat în derâdere inopinata lui îmbolnăvire. Şi la fel s-a întâmplat cu toţi politicienii care se îmbolnăveau subit când erau acuzaţi şi chemaţi să dea cu subsemnatul la DNA. Tuturor li se păreau stranii acele subterfugii medicale care le permiteau să se sustragă cercetării penale.
Mutatis mutandis, asta socot eu că a făcut PR: s-a dat artistic lovită invocând un viol care, în contextul dat, mi s-a părut că se potriveşte ca nuca-n perete sau, spre a păstra analogia cu exemplul de mai sus, ca bolile ălora cu bruştele lor vizite la procuratură.
Habar nu am dacă PR a fost sau nu violată. Sincer, nici nu mă interesează.
Şi, fiindcă deja văd venele multor dudui şi dude zvâcnindu-le pe la tâmple, mai să li se spargă, pentru că îndrăznesc să o compar pe bloggeriţă cu iluştrii noştri pârnăiaşi şi tertipurile josnice ale ălora cu dezvăluirea ei emoţionantă şi curajoasă, le recomand să se calmeze şi să judece acum necontaminate de păguboasele impulsuri emoţionale.
Pipălaşi, nimeni nu ia apărarea violatorilor !
Vreţi să li se taie boaşele? Subscriu.
Vrei să fie traşi pe roată, ca Horia, Cloşca & Crişan? Subscriu.
Dar dacă PR a fost violată, cum pretinde, să meargă mai departe şi să ofere nume. Măcar pe al persoanei în care avea încredere şi care a dus-o în mijlocul violatorilor. Cel mai greu moment a fost depăşit. Beneficiind de suportul vostru şi de o binevenită reparaţie morală – adevărat, ar veni cam târziu, dar are tot dreptul la ea –, va putea scoate iar capul în lume fără a se mai simţi “stigmatizată, batjocorită, arătată cu degetul” ca acum două decenii !!!
Nu vă doriţi şi voi asta ?
Eu sper că da.
Altminteri, toată povestea va rămâne doar o fumigenă ieftină.
Sayonara, pipălici! 🙂
Citiţi şi
Răzbunare de tip #MeToo – Promising Young Woman
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
