Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Dragostea în vremea coronavirusului – epistolar de pandemie (II)

15 March 2020

Dragi români din străinătate,

Eu vă înțeleg. Pe toți. Și pe cei care v-ați întors acasă și pe cei care ați rămas prin cele țări străine.

Pe cei care ați plecat acasă pentru că ați rămas fără locuri de muncă, fără bani de chirie, fără casă și masă, eu vă înțeleg. Vă înțeleg și pe cei care, chiar având casă și masă, v-ați întors în România pentru că vă era teamă, pentru voi sau pentru cei din țară. E normal și nimeni nu vă poate condamna că nu ați putut face altfel. Suntem sătui de furnizorii pe bandă rulantă de lecții de moralitate. Cei care nu au fost niciodată singuri departe de satul lor, singuri să își trăiască bucuria sau disperarea, nu au dreptul la opiniologie. Dacă nu ați putut număra zilele de grija celor de acasă, foarte bine ați făcut că v-ați întors. În inima voastră sunteți doar voi, nimeni nu poate locui în inimile voastre. Nimeni nu poate spune dacă ați făcut bine sau rău întorcându-vă. Fiecare om are dreptul să revină acasă la el și în țară la el. Altfel, v-am condamna din nou, a doua oară, să fiți apatrizi. Vă înțeleg frica și nu ar trebui să vă condamne nimeni, niciodată.

În saptele tastaturii suntem cu toții viteji apostoli ai moralității absolute. Dar dacă ar trăi frica noastră nu sunt deloc sigură că moraliștii nu ar da și ei 50 de euro șpagă vameșilor ca să poată intra la ei în țară.

Tu cum te-ai purtat de virusul ăsta?

Cei care ați rămas în străinătate și vă țin puterile să nu vă urcați în mașină să mergeți la voi pe prispă, să cuprindeți cu ochii toată zarea în care ați crescut, cei care stați călare pe telefoane ca să vă asigurați că mamele și tații voștri nu ies din casă, cei care vă roadeți unghiile la 3600 de km depărtare de ai voștri, vă înțeleg. Vă înțeleg și împărțim această formă de autoizolare și de frică. Împărțim acest sentiment de culpabilizare că nu suntem lângă cei dragi, să le dăm o mână de ajutor.

Să nu permiteți nimănui să vă judece! Nici deputatului x, nici troll-ului y, nici celor care, din lipsă de informații și experiență, vă arată cu degetul. Și nici voi să nu fiți prea aspri cu voi! Suntem cu toții cetățeni români și cetățeni europeni. Și avem tot dreptul din lume să ne adăpostim de pandemie pe unde credem de cuvință: în casa de acasă sau în casa de împrumut. Cu părinții sau cu vecinii și colegii de muncă. În camioanele blocate între frontiere, pe câte un aeroport sau, ca mine, cu telefonul în mână.

Eu vă iubesc la fel și pe cei care v-ați întors, pentru că nu mai era chip și pe cei care ați rămas, pentru că ați avut unde și cum rămâne, să trăiți următoarele două luni cu inima cât un purice.

Inima aia în care locuiesc toți cei dragi rămași acasă.

Ați făcut foarte bine cu toții!

Să ne revedem cu bine după carantină!

Citiți prima epistolă, Dragă mamă, aici

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Cealaltă jumătate

Fricilor mele, cu drag

Na, poftim, acum ai timp!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro