Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Dragul meu, am obosit să fiu puternică

20 September 2019

Dragul meu, sunt eu, cea care ţi-a fost alături 21 de ani. Cea care a uitat să fie femeie în tot acest timp. Cea care trebuia să fie doar mamă, soţie devotată şi  omul care trebuia să le facă  pe toate. Cea care nu avea voie să fie obosită, pentru că “sunt o mulţime de femei care merg la serviciu şi nu sunt obosite”. Cea care s-a răzvrătit de sute de ori, dar care a ales să mai încerce, să mai acorde şanse, să mai creadă încă și încă o dată că poate va fi bine.

Dragul meu, eu nu ştiu ce înseamnă să fiu iubită. Eu nu ştiu ce înseamnă să fiu protejată. Eu nu ştiu ce înseamnă să mi se spună “odihneşte-te, că voi face eu”. Eu nu ştiu ce înseamnă un bărbat, un stâlp al casei, cum i se zice popular.

Eu ştiu doar că mereu mai era ceva de făcut, mereu era loc de mai mult, mereu nu era îndeajuns efortul meu.

©Erin Cone

Dragul meu, am obosit să fiu puternică. Am obosit să lupt cu toate morile de vânt (chiar și Don Quijote a înţeles la un moment dat că este un război pierdut), am obosit să găsesc motive pentru a continua.

Poate a fost greşeala mea că am vrut sau am putut să le fac eu pe toate. Însă tu trebuia să mă completezi, să fii omul în care să găsesc mereu sprijin, nu critici. Eu, luptătoarea care muta munţii din loc, am ajuns la capătul puterilor şi nu mai vreau.

Am obosit. Am obosit să mai cred promisiunile deşarte, vorbele goale că de mâine va fi altfel. Am obosit să mai fac eu totul. Am îmbătrânit, poate, şi nu mai pot. Sau nu mai vreau.

Citiţi şi Dacă eram în stare să mă ridic, nu îţi ceream ajutorul

Dragul meu, eu am ales deja. De voie, de nevoie, a trebuit să alegi şi tu sau, de fapt, a trebuit să fii de acord cu alegerea mea. Am două dintre cele mai frumoase motive pentru care zâmbesc zilnic. Tu ar fi trebuit să fii al treilea motiv. Ideal ar fi fost să fii primul…

Într-o zi, poate că vei fi suficient de bărbat încât să ai puterea, curajul sau maturitatea să mai bei o cafea cu mine.

Dragul meu, am obosit să fiu puternică. Nu mai vreau. Vreau să fiu femeie. Să învăţ să fiu femeie. De azi!

Guest post by Feli

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro

1 Views


Citiţi şi

Atac de panică

Cum s-o face un cont de Insta?

“Eşti urâtă, fă!”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro