Ea nu născuse. Și, totuși, era mamă

Catchy

29 August 2015

Nu avea copii. Iar de acum nici nu ar mai fi făcut. Mult timp nu și-i dorise. Îi plăceau, nu asta era. Dar era pe mereu pe fugă să prindă viața, așa că trecuseră anii, fără să își dea seama. Avea acum patruzecișiunpic. Și era singură. Nu-i vorbă. Avusese relații. Multe. Și pline. Pe toate le trăise așa cum dorise. Cu foc. Dar, cumva, nu voia să se lege. Fiecare om are dreptul să aleagă cum își trăiește viața. Iar ea alesese libertatea.

Uneori, când își mângâia câinii ce îi dormeau pe piept, sau își puneau capul pe genunchii ei și o priveau în ochi, își spunea: ”Ce greutate dulce. Dacă eu simt toată iubirea asta pentru câinii mei, oare ce simte o mamă când își ține copilul în brațe?”. Dar apoi își trecea mâna prin păr și peste frunte și alunga gândurile astea.

În urmă cu vreo opt luni primise, însă, un telefon. Poate cel mai important din viața ei de până atunci. Când s-a încheiat conversația, s-a așezat pe fotoliu și s-a oprit. Din tot. A rămas cu ochii pironiți pe peretele din față, și a podidit-o blândețea. I s-a încălzit tot corpul și și-a amintit. În urmă cu aproape 30 de ani se născuse el. El care a însoțit-o apoi, mereu, în viață. El, primul copil pe care l-a iubit. Fratele ei. Care tocmai o sunase și îi spusese: ”Andreea e gravidă. O să fii mătușă”. Nu își imaginase în viața ei că ar fi putut iubi un copil așa cum îl iubise pe fratele ei. Și uite că se înșelase. Din nou. Nici nu văzuse mogâldeața ce urma să intre în viață în ziua aceea și deja simțea că nu ar mai putea trăi fără ea.

Mothers_and_children_II

S-a îmbrăcat în cele mai frumoase haine. Cu o seară în urmă se vopsise, își făcuse unghiile de la mâini, de la picioare. Și unde mai pui că era fetiță. Și născută în aceeași zi cu ea. Ce mai. Era a ei, minunăția aia pe care o va lua în brațe în câteva ore. În viața ei nu se simțise mai emoționată decât acum. Nici la primul sărut. Nici la prima întâlnire. Nici când se aruncase cu parașuta. Strălucea toată. Era fericită. De zece ori a ieșit și a intrat în casă pentru că nu mai știa dacă închisese apa, butelia, luase cheile, permisul de conducere, body-ul acela frumos, care era primul cadou pe care i l-ar fi făcut nepoatei ei.

Cea mai iubită copilă din lume

Doamne, cât se chinuise să găsească minunăția aia de hăinuță, care era atât de mică, de îi încăpea în palme. Parcă era pentru păpuși. Aproape o lună se perpelise gândindu-se cum să o întâmpine aici, în lumea mare, pe Ana doi. Pentru că îi dăduseră numele ei. Ce cadou să îi facă. Nimic nu i se păruse îndeajuns ori destul de potrivit. Și într-o zi dăduse cu ochii de hăinuța asta. Și parcă tot era prea puțin, oricât de minunată ar fi fost. Așa că îi mai luase pătuț, cărucior, jucării, și câte și mai câte. Nici nu o văzuse și o iubea ca pe ochii din cap.

A tremurat încontinuu, de emoție, pe drumul până la spital. Ani parcă au trecut până a ieșit doctorul și le-a spus că totul e bine, că fetița are 3 kile opt sute, că e frumoasă și sănătoasă.

S-a convins când a luat-o în brațe. A primit-o ca pe o binecuvântare. Și și-a pus-o la piept. A sărutat-o pe creștet și i-a șoptit: ”Ești cea mai iubită copilă din lume, Ană. Și așa va fi toată viața ta. Să nu te îndoiești nicio clipă. Te iubesc, minunea mea”.

Ea nu dăduse naștere unui copil. Și totuși era mamă. Așa se simțea. Așa era. Nicicând nu a contat ce au spus ori au crezut alții. Cu atât mai puțin acum când își ținea nepoata în brațe și simțea, pentru prima oară în viața ei, că iubește cu adevărat. O iubea mai mult decât orice, chiar și decât libertatea ei. Ba chiar mai mult decât își iubea fratele. Așa că, spuneți ce vreți, dar ea tocmai devenise mamă!



Citiţi şi

Nu vă imaginați că mama este un monstru!

Cerul începe dinspre pământ

Scrisoare către fiica mea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,813 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro