Fatalist băiat. Pardon, bărbat la 40 de ani

Anca Sfâriac

16 February 2016

anca sfariacVăd tot mai des oameni care s-au oprit undeva, într-o stație, și stau acolo. Trenurile vin, pleacă, ei nu le mai văd. Şi, tiptil, pe nesimțite, se instalează teama. Le e frică de trenuri, de impiegați de mişcare, de macazuri, până și de anunțurile vuitoare cum c-ar veni un alt tren. Își astupă ochii, urechile și rămân aşa, morți vii.

Visasem în acea noapte mulți morți. Foarte mulți. Pe care îi dezgropasem ca să le folosesc coşciugele, care erau simple, din scânduri, colțuroase. Măsurasem scândurile la o anumită lungime și i le dădeam mai departe bărbatului să facă nu-ştiu-ce cu ele. Morții trebuiau curățați. Aveau corpurile albe, intacte. Le rădeam pielea cu o spatulă pe care rămânea ceva albăstrui. Toată munca asiduă fu la un moment dat întreruptă de ploaie. Corpurilor începeau să li se deschidă ochii. Îmi spuneam că e o reacție normală la ploaie. Şi visul s-a încheiat, brusc, cu imaginea ochilor goi care începeau să clipească.

În aceeași zi, m-am întâlnit cu o veche cunoștință, Romeo. Râdeam în sinea mea de numele de îndrăgostit al Julietei, tocmai în zi de Valentine’s. Mama lui cea curajoasă îi mai dăduse încă un nume, de mare împărat, însă nimic nu se potrivea. Era exemplul viu de nume nepotrivite pe care le dai copiilor. La prima impresie, încă sub influența visului morbid, mă aşteptam să-i văd ieșind ceva din gură, nas sau ochi. A ieșit. O conversație fără noimă, asemenea unei gâze chinuite. Fatalist băiat. Pardon, bărbat la 40 de ani, rămas de câțiva ani sub imperiul lui „oricum vine războiul”. De el nu-mi părea rău, îi era suficient să-și poarte numele. Sau, poate, în el se purtau războaie intense… Dar Julieta lui, nu ştiu ce karme avea de ars din alte vieți. Fată creativă, veselă, altruistă, îi dispărea încet licărul din privire și din viață, ajutată de cel cu nume de împărat. Aseară am revăzut Gladiatorul. Vi-l reamintiți pe Commodus?

morti vii

După vise urâte, bunica sau mama îmi spuneau: Să se ducă cu noaptea! sau O să moară vremea rea/boala! sau Morții cu morții și viii cu viii! Dar ce te faci când morții se amestecă cu viii?

Spera-vom la un ceas în care, poate, ajutați de alții se vor sparge coşciugele în care ne-am închis și în care ne-am bătut singuri cuiele. Resimți-ne-vom vița nobilă, sângele albastru din vene. Și o ploaie binecuvântată deschide-ne-va ochii.

Pe Anca o găsiţi întreagă la grafoterapie.



Citiţi şi

Cazul Dunkirk

Scrie-mi în inimă. Pieptul mi-l desfac singur

Mi-a intrat în cap că sunt frumoasă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,434 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro