Aţi avut vreodată un şef femeie pe care l-aţi fi caracterizat drept o matrioşkă de scorpii? Care să fie oare motivul pentru care femeile sunt atât de temute în funcţii de conducere, mai ales de subordonatele lor de-acelaşi sex? Dacă în prietenie lucrurile mai stau cum mai stau, ce să se întâmple oare când intervine ierarhia şi cât de mult transformă şi denaturează ea relaţiile fireşti?
Caroline Turner scrie despre femeile care devin şefe insuportabile pentru angajatele lor, spunând că a primit deseori plângeri cum că situaţia „în teren” n-ar fi prea roz. Autoarea citează câteva studii în urma cărora a rezultat că femeile nu se simt în largul lor dacă au o şefă femeie şi, mai ales, că acelea care deţin funcţii înalte nu vor să se creadă despre ele că ar favoriza alte femei. Efectul? Migrene şi un nivel crescut de anxietate pe treptele inferioare ale ierarhiei şi inflexibilitate la vârf.
Caroline nu lasă problema la nivel de statistică şi face o listă de motive pentru care asemenea legende sunt desprinse din realitate. Printre ele se numără acela că femeile care ajung la conducere împrumută trăsături considerate în continuare masculine (încredere, hotărâre) şi le reneagă pe cele de om sensibil, de unde şi fricţiunile. În plus, ştiindu-se dornice de vorbă, şefele se delimitează voit de colegele lor, tocmai ca să evite ca informaţiile să ajungă pe scară în jos şi de acolo mai departe. Să fie iar vorba de idei preconcepute sau are şi Caroline dreptatea ei?
Citiţi şi
“Pielea de găină” la birou nu e un semn bun
Aveți cinci minute să vorbim despre bani?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
