Femeia care NU dorește să fie și mamă

Mădălina Andreea VulpeSexualitatea se explorează în cele mai incredibile detalii, vădit absconsă şi totuşi de mare interes pentru majoritatea locuitorilor planetei Pământ. Femeile şi-au început încă din secolul al XVIII-lea emanciparea şi şi-au dorit cariere strălucite, egalitate (şi, din păcate, nu complementaritate) cu bărbaţii, libertatea de a dispune de corpul lor şi de a se bucura de beneficiile unei vieţi sexuale dezinhibate. Noi, umanitatea, am ajuns departe, am rupt rând pe rând preconcepţiile străbunilor, am revoluţionat gândirea conservatoare şi am împins limitele imoralităţii în cercul strâmt şi rece al eticului asumat. Până şi biserica catolică s-a reformat prin apariţia unui papă modern, credibil, care nu se sfieşte să greşească, să afirme, să reafirme şi să contrazică, să recunoască că e… om.

Şi după atâta strădanie şi lupta socială, personală şi profesională, iată că tabu-ul femeii fertile aflate în plinătatea vârstei reproductive care decide că maternitatea nu este o opţiune pentru sine, se impune ca un balast atât în calea acceptării acesteia, cât şi în minţile tulburate hormonal de mult prea vocalele sale tovarăşe deţinătoare de doi cromozomi X.

Desigur, motivele pentru care o femeie alege să aducă pe lume unul sau mai mulţi copii nu trebuie explicate, căci societatea nu emite astfel de întrebări. Dacă ar avea curajul să se implice mai mult în motivele care stau la baza acestor decizii, poate ar afla lucruri surprinzătoare şi deloc flatante. Poate că preconcepţiile cu privire la „cel mai minunat lucru”, „rodul dragostei celor doi”, „excedent de iubire”, „nevoia de a umple un gol” şi multe alte asemenea sloganuri similare s-ar fisura pe alocuri, condiţia fiind că femeile să aibă sinceritatea necesară recunoaşterii unor lucruri atât de intime. Ostracizarea femeii care alege să nu devină mamă a început, uşor-uşor să fie dezbătută şi estompată în lumea civilizată, dar mai mult la nivel ideologic decât în societatea reprezentată de indivizi. Conceptul de „childfree” a atras atenţia sociologilor din lumea întreagă şi a adus după sine rezultate greu de combătut. Pe măsură ce gradul de educaţie creşte, tentaţiile vieţii fără copii cresc direct proporţional. Ne referim, desigur, atât la bărbaţi, cât şi la femei, însă discuţia noastră se va referi doar la femeile care aleg acest tip de existenţă.

Egoismul şi lipsa simţului matern NU sunt motivele pentru care o femeie nu se vrea a fi mama. O astfel de femeie a alocat enorm de mult timp pentru a se gândi în privinţa responsabilităţii, maturităţii şi educaţiei unui viitor vlăstar. Femeile care îşi încep epopeea maternităţii cu nesațul ibovnicei şi naivitatea fecioarei sunt de neînţeles pentru acestea. Un copil este, cu adevărat, o provocare fără asemănare, este o garanţie a perpetuării zestrei genetice, este o promisiune a unui telefon la necaz, este o bucurie în zilele înnorate şi o realizare prin ideea continuităţii. Femeia fără copii îşi doreşte să realizeze ceva pentru sine şi pentru lume prin sine şi nu prin alţii. Paradigma realizării în viaţa prin copii o frisonează… este ca şi când fiecare generaţie ar amâna reuşita personală pentru posteritate. Este o ştafetă fără linie de sosire şi fără învingători, este un perpetuum mobile al risipei atâtor minunate opţiuni…

childfree

Femeia care alege să nu fie mamă este percepută ca o proscrisă, o dereglată (atât mental, cât şi hormonal), ea poartă numele unor frici, este nerecunoaşterea onestităţii proprii, este minciună oglindită în decizii cu impact moral suprem. Nicio femeie care naşte nu va mărturisi vreodată că viaţa sa era mai bună, mai plină şi mai ofertanta pentru sine înainte de a naşte un prunc. Nicio femeie nu va recunoaşte că poate nu are instinct matern nici după naştere sau că a ales maternitatea ca urmare a unor presiuni din partea soţului/iubitului.

Nicio femeie nu va recunoaşte că viaţa se trăieşte pentru sine, oricât de egoist ar părea această deviză. O viaţă trăită pentru sine permite autocunoaştere şi multă empatie cu lumea neînrudită din jur. O mamă îşi iubeşte copilul şi face totul pentru el, o femeie cu sinele asumat iubeşte viaţa şi face totul pentru lumea din jurul ei. Maternitatea ne cultivă fără preaviz propagarea iubirii faţă de sângele nostru, faţă de chipul ce ne seamănă, faţă de ADN-ul duplicat. Maternitatea ne convinge că sacrificiul personal este demn pentru urmaşul genetic, în timp ce ghearele şi colţii ne ţin departe de imixtiunile societăţii neînrudite. Maternitatea ne alienează într-un cult al personalităţii reproduse, ne seduce prin perspectiva „God-like”, căci suntem creatori de viaţă. Maternitatea ne şopteşte că suntem mai femei, mai frumoase, mai merituoase şi mai complexe, mai demne de milă, de ajutor şi de înţelegere. Maternitatea ne face să vedem frumos prin perspectiva chipului angelic ori poate hâd al odraslei plămădite. Maternitatea răpeşte viziunea estetică a femeii care admira, până de curând, părul bălai şi buzele pline, căci al său copil este mai degrabă opusul a tot ceea ce a găsit seducător. Dar cum ar putea să creadă altfel? Cum ar putea să nu afirme că al său copil este cel mai frumos, extrem de inteligent, plin de o maturitate uluitoare, cu rezultate fascinante în toate domeniile – ce să mai – că este un copil bun înconjurat de odrasle obraznice şi prost crescute ori că este cinstit şi atât de plin de calităţi?! Omul este, prin definite, o fiinţă supusă influenţelor, o fiinţă manipulantă şi manipulată, eminamente subiectivă şi schimbătoare, însă maternitatea ridică subiectivismul la nivel de lege, îl transformă în talismanul tatuat în sufletul mamei care nu mai trăieşte viaţa pentru ea.

Personalităţi precum Jane Austen, Margaret Mitchell, Emily Dickinson, Anais Nin, Eva Peron, Simone de Beauvoir, Coco Chanel, Katherine Hepburn, Greta Garbo, Mae West, Ioana D’Arc, Amelia Earhart, Frida Kahlo, Virginia Woolf, Willa Cather şi multe altele au impresionat lumea şi nu au avut urmaşi. Vă rog să nu îmi spuneţi că oamenii faimoşi, puternici şi geniali sunt suficienţi pentru noţiunea de realizare, de amprentă existenţială, iar pentru restul se aplică criteriul succesorilor, purtători ai flacării speranţelor pentru realizări viitoare şi nu prezente!

Decizia de a-ţi perpetua nu specia, ci propriul material genetic, este o opţiune strict personală, aflată sub impactul extrem al societăţii, al iminenței ceasului biologic, sub impactul subtil al ruminaţiilor şi gândurilor. Femeile care aleg să nu devină mame nu sunt nişte monstruleţi din desenele pe care le urmăriţi împreună cu fiii voştri, nu sunt monumente ale egoismului şi nu sunt infertile, singure sau neiubite. Au parte, la fel ca voi, de parteneri iubitori şi tandri, au citit cărţile copilăriei noastre şi au mers mai departe în procesul educaţiei ca mod de înţelegere al propriului eu, sunt prietene bune şi confidente loaiale, sunt cetăţeni care denunţă incidentele din trafic şi aleargă după răufăcătorii care smulg telefoanele mobile din mâinile fragede ale copiilor voştri. Femeile care aleg să nu devină mame nu se iubesc mai mult pe ele, ci aleg să se înţeleagă pe sine şi să se descopere, aleg să exploreze şi să inoveze, aleg să scrie în loc să schimbe scutece şi ştiu să renunţe la paharul de apă de la bătrâneţe. În schimb, ştiu să admire în mod dezinteresat un copil cu adevărat frumos, un părinte grijuliu şi responsabil, un vlăstar educat şi înzestrat, fără a intra în concurenţă cu un sine replicat.



Citiţi şi

Femeile în airsoft: schimbarea dinamicii într-un sport dominat de bărbați

Dar cum să NU știți ce e ăla păstârnac și la ce se folosește?

“Apreciez tot mai mult femeile trecute de 40 de ani”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Catalina / 30 January 2015 19:04

    Nu exista femei care aleg sa nu fie mame, sunt doar nefericite care nu au parte de aceasta binecuvântare

    Reply
    • maya / 30 January 2015 21:09

      Categoric, niste triste. Daca este sa tinem cont in ce hal sunt tinerii din romania, incapabili sa treaca un examen de bacalaureat, cei mai multi dintre ei. Daca tinem cont ca din majoritatea familiilor sunt parinti plecati in strainatate, pe scurt, copii care cresc singuri, cu foarte multe lipsuri afective, este intr-adevar un act de eroism de fapt sa nu fii atat de egoista ca femeie si sa procreezi doar pentru bunastarea ta emotionala, fara sa te gandesti ce ii oferi acelui copil concret, fara sa aberam cu dragostea de mama.

      Reply
  2. Magda / 30 January 2015 16:57

    Situatia este simpla, pentru cine doreste sa o vada: unele femei NU vor familie, altele NU vor cariera. Este foarte clar ca nu le poti face pe ambele BINE (le poti face pe ambele, asa cum se poate, dar nu BINE în același timp). Este la fel ca si situatia următoare: job full time si facultate la zi. Le poti face pe amandoua? Da, sigur, sute de cazuri am văzut!! Le poti face BINE pe amandoua? NU! Este clar ca “bună ziua” ca de undeva vei lua ca sa pui in alta parte. Si aici s-au vazut sute de cazuri…
    Nu doresc sa spun cu asta ca toate femeile care fac un copil sau mai multi trebuie sa fie casnice, trebuie sa nu mai faca nimic altceva in afara de a-l creste, dar preferabil ca prioritatea sa-i fie copilul. Nu spun nici ca cele cu cariere ar trebui sa nu faca copii. Sunt si carieriste care fac copii, dar este destul de limpede ca acei copiii nu sunt prioritatea lor nr. 1. Si multe isi asuma asta!
    Ne putem preface ca nu am dreptate, daca doriti… Apoi ne putem lua o pauza de gandire și putem cugeta, bine?

    Ce nu poate majoritatea intelege, si de aici zecile de comentarii pline de venin in ambele tabere, este ca unele persoane pun foarte mare pret pe cariera si au constientizat pe undeva ca in ecuatia asta copilul, daca ar veni, nu ar fi prioritatea lor nr. 1 si atunci de ce le-ar judeca cineva, ca nu il vor? Eu zic ca este foarte bine ca nu il vor, decât sa-l aduca pe lume si sa nu aiba timp de el. In acelasi timp sunt femei care se lasa de job pana merge copilul la scoala, apoi isi iau un job usurel ca sa se poata ocupa de copil in continuare, dar totusi sa mai aduca si ceva bani pe langa, ca este nevoie. Nu privesc job-ul ca pe altceva mai mult decat “un rau necesar”. De ce le-ar judeca cineva alegerea? Ba eu zic ca fac foarte, foarte bine, ca astfel sunt si părinti pe lumea asta, parinti extrem de atenti la viata copilului lor. Deci e bine oricum ai lua-o 🙂

    Doamne! Ce societate frumoasa am avea, daca nu am incerca sa ne convingem unii pe altii ca “noi, ba nu, Noi, noi, sau NOI am ales calea cea bună, cea dreapta, cea corecta!” NU exista calea corecta. Exista calea mea și calea ta și calea ei și dacă fiecare și-ar vedea de a lui ar fi PERFECT!

    Reply
  3. cicero / 30 January 2015 14:16

    Ce mizerie de articol! inteleg dreptul fiecarui om liber de a alege sau nu sa isi dedice o parte din timp pentru a procrea…dar sa pui intr-un con de umbra femeile care au copii mi se pare retard…

    Reply
    • Miki / 1 February 2015 20:45

      Observ un conflict creat artificial:sa fii mama buna exclude sa fii de cariera si viceversa.
      Stiu doar ca Medalia de Aur e una singura.Asadar, poti fi o mama exceptionala, dar vei pune pe planul doi cariera.Vei avea o cariera pe masura, cu toata bunastarea si toate bonele din dotarea copilului, o mama perfecta nu vei putea fi.
      Ati mai uitat un lucru, cele care sariti ca arse citind articolul;optiunea de a NU fi mama poate fi doar provizorie…oare de ce atata inversunare?
      Orice s-ar spune, in societatea cele mai stigmatizate sunt cele care nu au copii;nu e cazul sa mai punem in discutie si motivatiile religioase.

      Reply
  4. Iocko / 30 January 2015 13:23

    Subiect TABU, controversat si foarte la moda in ultima vreme.
    To BE or NOT to be?
    Surprinzatoarea ferocitatea cu care, cele ce au raspuns “TO BE”, ataca tabara “adversa”. Mi-ar placea totusi sa aflu de ce?! Care este motivul pentru care voi cele care ati ales calea maternitatii deveniti inversunate si calcati in picioare opinia aflata de cealalta parte a baricadei? Dupa care acceptati ca este o chestiune de alegere personala, dar va justificati constant ca alegerea voastra e cea buna !?

    Reply
    • Alinan / 30 January 2015 14:22

      eu cred ca autoarea a dovedit lipsa de respect pentru cele care sunt mame. nimeni nu judeca alegerile nimanui. E treaba ei sa isi gestioneze viata cum vrea.Sa isi imagineze ca e superioara tuturor! sa asimilieze progaganda corporatista ca o femeie realizata munceste 20 de ore si nu gateste iar casa e doar locul unde doarme. amuzant mi se pare ca peste ani poate va primi o vorba buna de la un viitor doctor, psiholog, sofer etc care in momentul prezent februarie 2015 e un bebelus. viitorul doctor, psiholog, sofer, menajera nu va sti ca mama lor a fost privita ca o proasta retrograda de autoarea articolului. E amuzant, nu? Apropo, mama autoarei ce crede cand Citeste mizerie asta dupa ce nu a dormit ani sa creasca un om si sa II dea educatie. Fiecare decide. Nu cred ca nimeni nu o judeca

      Reply
      • maya / 30 January 2015 15:16

        Alina, serios, ce prb psihologice aveti incat sa va exprimati astfel? Unde e mizeria? Mama dnei nu are nici un motiv sa se simta jignita. Femeia doar a pus punctul pe i. N-a zis ca e mai bine intr un fel sau in altul, doar a mentionat niste aspecte care pot fi negative, daca tu simti ca te incadrezi fix in acea categorie, atunci e prb ta, nu a ei.

      • wilheminaification / 30 January 2015 16:41

        “Femeile care aleg să nu devină mame (…) sunt prietene bune şi confidente loaiale, sunt cetăţeni care denunţă incidentele din trafic şi aleargă după răufăcătorii care smulg telefoanele mobile din mâinile fragede ale copiilor voştri.”

        Serios. Este un bullshit colosal aceasta fraza. Insasi autoarea le-a pus pe femeile care nu vor copii intr-o tabara neagreabila. Prea multe cuvinte bomnastice pentru o pseudo-problema.
        Sunt femeie, dar nu am auzit in viata mea de asemea “discriminari” care sa ceara un astfel de articol “justificator”. Cred chiar ca acest articol a pornit din propiile frustrari ale autoarei. Iar sa ridici la rang de erou modern o femeie care alege sa nu aiba copii este ca si cum ai i-ai multumi cerului ca ai scapat de o boala, in loc sa ii multumesti medicului care te-a tratat. Nu zic ca este gresit, dar e cam exagerat si departe de realitate.
        Femeile despre care scrie aici autoarea Madalina Andreea Vulpe nu vor alerga niciodata dupa raufacatorii care imi smulg mie (sau copiilor altora) telefoanele mobile. Sau cel putin, nu vor vor face asta pentru ca au ales sa nu aiba copii. Treaba asta tine 100% de educatia civica pe care o avem, de omenia si de caracterul nostru si nu are nicio legatura cu faptul ca am ales sa avem copii sau nu. La fel si cu prietenele si confidentele loiale si cetatenii care anunta incidente.

        Treziti-va! Cele care va regisiti in acest articol, ati inteles gresit: articolul nu este pentru voi, ci este o justificare (destul de agresiva, dupa parerea mea) a autoarei.

  5. Cristi R / 30 January 2015 12:48

    In clipa in care alegi sa devi mama de dragul altora viata devine o povara.
    In clipa in care alegi sa devi mama pentru ca iti doresti din tot sufletul copii, viata te rasplateste.

    PS. Citez: “Femeia fără copii îşi doreşte să realizeze ceva pentru sine şi pentru lume prin sine şi nu prin alţii.”
    Sunt de acord 100% ca femeia fără copii îşi doreşte să realizeze ceva pentru sine.
    Am dubi insa in privinta realizarilor pentru lume.
    In lumea femeilor fara copii, exemplele cu care ati venit sunt o exceptie nu o regula.
    Chiar si in privinta lor stau si ma intreb cate din ele nu au avut copii pentru ca pur si simplu nu au reusit sa ramana insarcinate. In opinia mea multe din ele si-au dedicat viata umanitatii pentru ca aveau un surplus de altruism pe care trebuiau sa-l foloseasca constiente fiind ca altfel viata ar fi devenit fara sens la un moment dat.
    Sper sa pastrati acest articol, sa-l reanalizati peste 20 de ani si sa faceti o lista cu realizarile dumneavoastra in folosul umanitatii.

    Reply
  6. Olive / 30 January 2015 11:46

    Din punctul meu de vedere, un copil trebuie sa vina doar intr-o familie sanatoasa, iar daca o femeie nu vrea sa faca un copil, este pur alegerea ei, dar mai cred ca o astfel de persoana fuge de responsabilitate si de aventura. De ce ti-ai dori sa ai o viata monotona in care tot timpul sa faci doar ceea ce-ti place, sa nu te bucuri ca ai realizat ceva care e doar al tau si doar tu esti direct raspunzator de conceperea, educatia si evolutia lui. Ce e in neregula cu omenirea, oameni buni? Plus ca tu ai ca sarcina sa duci materialul genetic al stramosilor tai mai departe, sa il perfectionezi, nu sa ii pui capat doar pt ca ti-e frica de faptul ca s-ar putea sa nu dormi cateva nopti, ca o sa-ti faci griji cand o sa-ti intarzie copilul, ca o sa treci prin momente dificile de multe ori, dar si recompensele cred ca sunt de un infinit de ori mai mari, si mai cred ca poti avea o viata personala foarte frumoasa si daca ai copii, ei nu sunt un obstacol.

    Reply
  7. smara / 30 January 2015 11:21

    Mi se pare corectă observația privind felul în care sunt percepute femeile fără copii în societate, e adevărat că suportă un soi de ostracizare subânțeleasă și mai cred că sunt, într-adevăr, obiectul unei invidii subconștiente a femeilor cu copii, care nu mai au posibilitatea să facă ce vor, când vor. Mărturisesc că și eu mă surprind uneori în postura asta.
    Cred, totuși, că schematismul percepției femeilor care au copii e cumva egal cu prejudecățile împotriva cărora scrii tu. E vorba de o experiență mult mai bogată și mai intensă decât schimbatul scutecelor ș reproducerea speciei. Nu e corect (dacă înțeleg eu bine sensul articolului) să tratezi cu aceeași indiferență și dispreț o experiență pe care nu o cunoști. Eu le-am trăit pe amândouă și n-aș renunța la nici una dintre ele, amândouă m-au îmbogățit și m-au ajutat să fiu mai mult și să mă cunosc mai bine. Ori suntem fair, ori nu mai suntem 🙂

    Reply
  8. Oana / 30 January 2015 10:29

    Dragut articolul ,pot spune ca ma recunosc . Am 42 de ani si nu am copii , niciodata nu i-am vrut . Nu am o cariera stralucita ( am un job absolut comun , fara realizari spectaculoase )- probabil unii cred ca doar femeile de succes nu vor copii.Am prieten si sunt convinsa ca este mult mai usor pentru o femeie sa-si gaseasca un barbat care nu vrea copii si obligatii ( casatorie )- sau un barbat divortat care nu era pregatit sa-si asume responsabilitatile casatoriei decat pentru un barbat sa-si gaseasca o femeie care sa nu le vrea.Cred ca sunt milioane de motivatii pentru aceasta decizie , probabil cea mai importanta este ca nu-mi plac copiii ( si nici nu vreau sa fac unul ca sa vad daca imi va place – un copil nu este o jucarie ) . Pot aprecia copiii altora , dar daca imi place masina vecinului sau casa colegului nu inseamna ca vreau si eu una .Niciodata nu mi-a fost frica de viitor , si nici de faptul ca as putea regreta o decizie facuta , asta ar insemna sa-mi traiesc viata pe jumatate- cu frica in suflet , sau altii sa-mi traiasca viata ( sa ia decizii pentru mine ).Din punctul meu de vedere viata mea nu este de loc plictisitoare , este impartita in calatorii ,o bere cu prietenii , sport , teatru , citit , vazut un film, invatat o limba straina. Spre diferenta de cei cu copii ,eu am mult mai mult timp la dispozitie pentru a face aceste activitati , si, bineinteles , imi permit sa calatoresc mai mult si in conditii pe care un copil le-ar suporta mai greu ( trekking cu cortul ).Un copil ar aduce in viata mea doar haos ( tot timpul dezordine si cineva care vrea cate ceva non stop) , saracie ( un copil ar implica o crestere majora a cheltuielilor ) , frustrare ( niciodata nu pot sa fac ceva pentru mine),certuri ( nu a facut aia sau ailalta , nici eu nu am timp sa le fac ),boala ( atunci cand muncesti foarte mult si esti stresat te poti imbolnavi )- si toate astea pentru un zambet de copil ? – oare merita ?Pentru mine sigur nu .

    Reply
  9. hdfghhvv / 30 January 2015 9:51

    Femeile care nu fac copii desi pot,sunt niste imature si niste egoiste.
    Scriu ,citesc,se scoala la ce ora vor pt ca ele chiar nu-s in stare sa schimbe scutece sau sa stea cu copilul internate intr un spital…..si egoiste fiindca se iubesc doar pe sine,ca daca ar putea iubi cu adevarat un barbat,ar fi imposibil sa nu-si doreasca macar un copil cu el.Tot articolul de mai sus pune intr-o lumina proasta “femeia mama”,de catre tabara adolescentelor intarziate,ahtiate dupa sex,de multe ori cu propria persoana,desigur

    Reply
    • MCL / 30 January 2015 11:09

      …și, în general, cine nu împărtășește opiniile dvs ar putea fi la fel de bine împușcat în cap în piața publică, spre exemplu și avertisment inconștienților care nu știu ce e bine în lumea asta. Și fac și sex cu ei înșiși, din egoism, normal.

      Reply
  10. Nicoleta / 30 January 2015 9:24

    Alinan, lasa-ma sa ghicesc, esti mama, nu-i asa? Eu nu sunt si nici nu voi fi iar articolul vorbeste despre mine, nu despre tine! De aici si atitudinea ta de dezgust. Daca ai reusi sa iesi din cutie si sa vezi viata si din alte perspective, articolul asta nu ti s-ar mai parea “un gunoi”. Dar este greu, stiu! Stiu pentru ca vad asta mereu in ochii celor carora le marturisesc ca nu, nu ne dorim un copil. Si pur si simplu va este imposibil sa acceptati macar mental ca exista oameni cu agende diferite de ale voaste. Mie asta mi se pare “o varza in cap”, scuza-ma de expresie!

    Reply
    • Alinan / 30 January 2015 12:07

      este alegerea fiecaruia ce face. Un comentariu asemanantor am citit recent scris de Udrea. Observ ca e un dispret suveran abia ascuns in privita femeilor care au copii. de unde moda asta? Nu exista Oare femei de cariera cu copii? Dar ce cuvinte foloseste autoarea …. Maternitatea ne alieneaza… Si multe altele. Eu un gunoi de material. E Victoria propagandei ca succesul in viata este sa petreci 20 de ore la birou si sa nu gatesti. E umilitor sa gatesti pentru cei dragi, e umilitor sa faci copii, Sunt lucruri demodate. Intalnesc atitudinea asta constant la multe femei. dupa 41-42 de ani PAC… Intra in panica si se roaga sa iasa IFV- ul. Eu respect orice decizie dar ma deranjeaza enorm imparti rea in tabere. Am un respect enorm pentru femeia de cariera. am un respect enorm pentru casnica cu 6 copii. ambele joburi sunt grele, Doamnelor!!!

      Reply
      • maya / 30 January 2015 15:27

        Alinan, nu trebuie sa fie impartirea in tabere, dar si tu o faci. Tu nu respecti femeia de cariera, deloc, altfel n-ai vedea acest articol ca pe o mizerie, crede-ma. Dezgustul pe care poate l-ai simtit tu in articol, ma indoiesc ca e unul pe care autoarea l-ar avea fata de mamici, ca si categorie de fiinte. E un dezgust pe care-l avem cand mamicile ne judeca pt alegerile facute. Daca o mama a renuntat la cariera sa faca un copil, eu avand una, n-am voie sa o judec pt ca a dat viata etc, eu daca aleg sa nu fac un copil pt simplul motiv ca felul meu de a fi imi dicteaza alte prioritati, sunt judecata. Aia e problema noastra, ca noi trebuie sa va respectam alegerile, voi nu le respectati pe ale noastre. Repet e doar o generalizare, la care se refera si articolul, nu spun ca nu exista si exceptii.

        Respect enorm casnicele, crede-ma, mi se pare fascinant sa ai o casa toata pusa la punct, cine si bucatarii mirosind a copt, mama pe care sotul si copilul sa o gaseasca acasa, e deosebit. Si mama mea este si a fost casnica, si o respect pt asta, si stiu ca am avut un avantaj ca om ca am avut-o mereu aproape, spre deosebire de alti copii care aveau parinti f ocupati. Poate de aceea nu vreau un copil pt ca stiu ca nu as putea face ce a facut mama, si nu vreau sa creasca avand lipsuri afective…Nu stiu.

      • maya / 30 January 2015 15:32

        Alinan, succesul in viata e sa faci exact ceea ce simti ca trebuie sa faci, sa faci ce-ti place, ce te implineste, indiferent ca asta inseamna 20 de ore de munca sau 10 copii, sau copt de prajituri. Mie personal imi plac oamenii calzi si fericiti, si asa sunt cei care fac ce-si doresc, dar din pacate nu la aia ne referim. Mamele care ne judeca nu sunt tocmai calde, si nu ne transmit ca sunt f fericite cu alegerile facute, si ne lovim si noi de priviri dispretuitoare pt ca refuzam normalul.

    • Alinan / 30 January 2015 12:20

      Nicoleta, eu respect decizia fiecaruia. Eu nu voi judeca deciziile nimanui in viata. Fiecare poate sa faca 10 sau 0 copii. Pe mine ma enerveaza atitudinea suverana si gandirea in Clisee corporatiste de doi bani. Atitudinea si tonul m- au iritat de parca nasterea unui copil deterioreaza IQ- ul mamei, dispretul ascuns.

      Reply
  11. Maripabi / 30 January 2015 9:14

    De ce, mindro, ti-a pus cineva pistolul la timpla ca sa te reproduci?
    Nu doresti, foarte bine, sanatate si virtute!
    Si ca o faci, si ca nu, tot o ilustra necunoscuta care nu o sa aduca servicii majore omenirii esti si asa o sa mori, nu te minti! Tu si multe alte femei care, asemeni tie, nu vor procrea ca si marea majoritate a femeilor care is in tabara ,,nascatoarelor,, Dinspre partea mea mai bine sa nu se mai impuieze atit omenirea, oricum planeta e suprapopulata, dar ce te faci cu aia de toarna muuulti copii carora nu le asigura nici macar minimul decent pentru crestere si educatie? Aia e marea problema nu ca tu sau Marghiolita de la sase nu vreti sa va,, replicati,,!

    Reply
  12. Ivanel Nuti / 30 January 2015 9:08

    Femeile care nu doresc copii sunt cele mai cele, iar cele care doresc sunt vai de ele…..hai ca bati campii rau de tot!!!De proverbul “Orice padure are si uscaturi” ai auzit?Sunt si personalitati care au copii si cred ca sunt mult mai multe decat cele care nu au copii. Iti cauti motivatie pentru ca nu doresti copii……foarte bine, dar sa o si expui…???

    Reply
  13. Alinan / 30 January 2015 9:07

    Respect dreptul de decizie al oricarei femei. dar asemenea mizerie de articol nu am vazut, pentru orice psiholog femeia are evidence tendinte sociopate. problema este ca femei ca aceasta isi construiesc o viata profesionala si un post ament in propii ochi si intra in deraiaj dupa 40 sau 42 de ani.intra in panica ca sunt singure. Am o cariera solida, am vazut lumea, am citit un vagon de carti, am un dulap enorm cu haine. Aceste femei vor plange in fata ginecologukui sa le ajute. Repet, fiecare e libera. Cunosc femei care au decis sa nu faca copii dar nu gandesc mizeriile de Mai sus.

    Reply
    • OVANA / 31 January 2015 0:01

      NU inteleg de ce lasati la vedere doar comentarile care sunt pro ….
      Cele contra le considerati neoportune ????
      Cati dintre cititori vad ca exista si older coments ?????
      Cele care NU sunt de acord cu ce a scris domnisoara sunt MAME,daca am scris ca doar o mama poate simti ca o mama… ..comentariul nu se mai vede….
      Sorry……SUNT MAMA….iar asta nu ma descalifica in fata unei femei care alege sa nu fie mama,eu vorbesc in cunostinta de cauza ea nu….
      Se spune ca daca
      Nu ai trait in papucii mei nu ma poti judeca !!!!
      Deci prin analogie daca nu esti mama nu ma condamna pe mine ca am ales sa fiu MAMA …

      Reply
      • Mihaela Cârlan
        Mihaela Cârlan / 31 January 2015 0:23

        V-am răspuns pe mail cu printscren uri. Comentariile care primesc mai multe dislike uri de la cititori sunt “ascunse automat”, dar pot fi citite de oricine dând Click to see. De obicei comentariile agresive nu plac. Catchy este un loc unde se dezbate civilizat, cu argumente, nu cu jigniri și nici cu 10 semne de exclamare și 200 de puncte de suspensie. Ce-i prea mult și din ce-i bun strică. 🙂 Apreciem argumentația logică și bogăția de idei, iar ironia fină și umorul ne ung la suflet. Mulțumim.

      • Ramona / 31 January 2015 8:20

        Da’ cine te judeca, draguta mamica ? Daca te simti bine in pielea ta, ca mamica, mai conteaza ce crede o “necunoscuta autoare” ?

        Imediat ce-mi termin cafeaua, voi aseza aici, 2 povesti in cateva randuri, care iarasi sunt sigura ca vor soca. Catchy va fi libera sa le publice, daca le va considera de interes ! Pe scurt, de ce am luat decizia ca sufletul copilului plasmuit in mine (din neglijenta mea, evident) sa-si aleaga alta mamica, mai buna decat mine. A doua poveste, cum o amica de-a mea, care a fortat destinul, s-a ales cu o frustrare fantastica (pe care nu o recunoste public) ca tatal copilului nu este cel pe care l-ar fi dorit ea sa fie, desi pe copil il iubeste ca pe ochii din cap.
        Atentie, nu judec ! Doar povestesc intamplari, evenimente reale in care viata te pune. A judeca este un proces in oglinda, asa ca fiti mai deschise la tot ce se poate intampla in jurul vostru.

  14. OVANA / 30 January 2015 9:02

    As vrea sa iti citesti acest articol DUPA ce vei deveni mama…..daca o sa fi mama vreodata…..poate decizi ca NU vrei.

    Abia atunci poti scrie despre ce simte o MAMA,cat de “rau” ii pare ca nu mai are viata dinainte de a fi mama,cat de frustata se simte ca nu mai are libertatile pe care le avea odata….si abia atunci vei intelege bucuria de a te darui neconditionat,full-time,pentru totdeauna…..vei intelege BUCURIA DE A FI MAMA…
    Apropo….te-ai gandit vrodata….
    ……Daca mama TA se gandea ca nu e cazul sa perpetueze specia ….

    Reply
  15. Alinan / 29 January 2015 23:32

    De multa vreme nu am citit un gunoi de material ca acesta. Nici nu are rost sa expun argumente. E o mizerie Sinistra si o varza in capul autoarei.mai pune la gramada si femei célèbre cu destine diferite in aceeasi oala. Prostie, explorare placuta.

    Reply
    • Alinaf / 30 January 2015 9:04

      Cum sa argumentezi daca n-ai inteles nimic?

      Reply
    • Alinan / 30 January 2015 12:14

      Alinaf, inteleg Mai multe decat crezi. Am incercat ambele baricade, si job cu resposabilitate si copii. e libertatea fiecaruia sa aleaga ce vrea. Trebuie respectata si femeia de cariera si casnica cu 6 copii. Ambele au un job greu si plin de respondsbilitati. E libertatea fiecaruia.

      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro