Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Femeia, o speli și zici că-i nouă

26 August 2014

Eglantina BecheruUnul dintre prietenii tatălui meu are o vorbă: „Femeia, o speli și zici că-i nouă”. Numai că mie niciodată nu mi-au plăcut lucrurile noi. De fapt, ce înseamnă „Noul”? Dacă mă leg de femei, nu cred că am cunoscut vreodată definiția termenului și asta pentru că, în mintea mea, orice exemplar feminin e construit pe o nostalgie a vechiului. Mă uitam zilele trecute la una dintre elevele mele de la pictură, nu este neapărat o frumusețe care să te dea pe spate, dar are o nebunie a privirii ce o diferențiază de toate celalte fetițe de vârsta ei, cu fustițe, codițe, ochi de căprioară. O nebunie a privirii pe care o mai întâlnești în tablouri, fotografii, filme vechi. Hibridul dintre antic și contemporan.

New face, new entry, totul nou. Ne plac prospăturile. Să mâncăm, să bem, să conducem, să iubim. De ce un Dali sau, de exemplu, un Ghenie se vând cu sute de mii? Poate pentru că vrei să le cumperi povestea, să îți pui pe perete o bucată de timp ruptă din ei. Sau poate treci de propria epidermă și te cumperi pe tine în tablourile lor, ceva mai vechi, ceva pierdut, ceva de care ai și uitat, dar care face să-ți bată inima când vezi un lucru sau un om. Cumva, cred eu, de asta ne plac fețele proaspete. Sunt o simbioză a tot ce au pierdut ele, a tot ce-ar putea fi, a tot ce-am văzut cândva în noi. Și tot căutăm noul, fugind, de fapt, după vechi.

baie

Eu râd, el râde, știm amândoi că atunci când spune vorba asta, se referă la trecutul sexual al femeii. Dar eu cred că e mai mult de-atât. Am încercat să mi-l imaginez spălându-și soția într-o cadă albastră de plastic, din aia în care se spală copiii sau femeile la țară. Mi l-am imaginat și pe bunicul spălând-o pe bunica în troacă și pe mama spălată de tata în râu. Cu excepția cazului în care Femeia are corp de manechin, nu e nimic sexy, senzual, lasciv în toată această poveste. Ba chiar devine dureros la un moment dat, pentru că spălatul se face cu forța necesară eliminării petelor. De ce e vorba așa? De ce trebuie s-o spele cineva și nu se poate spăla singură? Poate pentru că femeia e ceea ce este și curățirea ei se face pe retina privitorului care îi smulge pielea până ajunge la o emoție atât de veche, încât ai crede că e nouă.



Citiţi şi

Atunci când ne-am oprit să mai sărim în bălți…

În așteptarea a ceva

Pentru prima dată-n viaţă, chiar dacă sunt trecută de 35 de ani şi oficial sunt căsătorită, am simţit fluturi în stomac

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
14,330 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro