Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Fă-te că nu mă cunoști!

5 August 2014

Eglantina BecheruSunt mândra posesoare a 85 de rochii, a 120 de săpunuri de colecție și a unui caiet în care scriu ce-am visat în fiecare noapte. Sunt mândra posesoare a 42 de bilete de tren pe ruta București- Târgu Jiu și a 31 de DVD-uri cu fotografii personale. Sunt mândra posesoare a unei întinderi modeste de piele sub care aleargă cai negri sau amintiri distribuite haotic. Dar, mai ales, sunt mândra posesoare a unei familii care mi-a atras mereu atenția că semăn cu Săndel. El a fost mândrul posesor al unei minți de geniu și al altor lucruri pe care le-a ars într-o dimineață, fără vreo explicație. Jumătate din familie spune că a murit de inimă. Cealaltă jumătate, că era prea deștept. Jumătate din mine crede că inima omului nu suportă o deșteptăciune prea mare, cealaltă jumătate că unii oameni sunt experimente de frumusețe menite să dureze puțin.

Am vânat premiile I cu disperarea omului care fuge de oameni. Acolo, pe podium, nu poți fi altfel decât singur, lăsat în pace. În realitate, e chiar opusul. Capitolul1: analiza. Capitolul 2: urmărirea. Capitolul 3: hăituirea. Capitolul 4: auto-mutilarea. Le-am interzis părinților mei să vină la orice concurs, eveniment, festivitate.

-Așa făcea și Săndel, îi era rușine cu familia lui.

-Nu, dar cum poți străluci în fața cuiva care te știe în izmene? Sunt momente în care simți că lupți cu roboți sau zei. Sub nicio formă nu-ți poți aminti că ești om. Am nevoie de străini!

strangers

“Dacă ai fi bărbat, cu ce gen de femeie ți-ai trage-o?” m-a intrebat Bianca într-o seară. După o scurtă pauză, mi-a spus că aș căuta genul de femeie care sunt acum. Posibil, de ce nu? Că de-aia sunt așa și nu altfel, orice femeie păstrează un stil pe care îl admiră. Ceea ce e fascinant de-a dreptul este că fiecare epocă are propriul său model de frumusețe: slabă, grasă, țâțe, buze, iar astăzi le găsim pe toate. La un loc. Tare greu mi-ar fi să aleg. Aș vrea, totuși, una în care zac numeroase femei. O eclectică, să nu fie nevoie să-i spun: “Fă-te că nu mă cunoști!”. Într-un colț al jumătăților care mă compun, stă convingerea că ceea ce omoară nu e boala, geniul sau destinul. Oamenii simpli, goi, ăștia ucid.



Citiţi şi

Dr. Morad Iancu: „Cel mai mare duşman al frumuseţii este perfecţiunea. Perfecţiunea nu înseamnă ceva frumos. Ceva frumos înseamnă ceva natural”

Le iubim pe ele, drăcoaicele…

Suntem învățate să ne fie teamă de bărbați, când de fapt… pot fi conduși cu atâta ușurință!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,153 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro