Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Femeile „fatale”

31 July 2018

Recunosc, mă plictisesc teribil (vacanță de vară fiind, nu am – concret – ce să fac), în Grecia (ca tot românu’ care se respectă) plec abia de azi într-o lună, așadar m-am gândit să fac un clasament (un top trei subiectiv până-n măduva oaselor) al (pseudo)femeilor fatale.

Să-i dăm drumul: pe locul 1, cu număr maxim de puncte (și coroniță de aur) se situează MIMOZA. Mimoza e genul acela de femeie „sfântă”, „bună ca pâinea lui Dumnezeu” ar zice bunicuța sau mămica ei (cel mai probabil femei din popor care toată viața s-au rugat să le mai bată Gheorghiță Vasilică din când în când și pe ele, ca pe suratele lor mai aprige de gură, nu de alta, dar să fie în rând cu lumea, mai ales că – dar asta nu ar recunoaște nici în ruptul capului – cel mai probabil ar găsi un soi de juisare dacă și-ar mai lua-o pe coajă, dar mna, ce vină au ele că bărbații n-au motiv să le altoiască??). Mimoza ar putea fi carieristă, dar asta doar pentru că așa-i cere (direct sau indirect) mă-sa, alt membru important din familie sau partenerul de viață. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, mimoza nu e deloc proastă, dimpotrivă, e inteligentă și vicleană ca o vulpe: e minuțioasă, își țese din timp planurile, care rareori dau greș. Visul ei cel mai arzător e să se vadă în rochie de mireasă și să aibă o droaie de odrasle care s-o divinizeze (dacă pot să-i construiască un altar, cu atât mai bine). Mimoza se dă rănită din priviri, rareori verbalizează, dar și când o face, izbucnește-n lacrimi de Julietă. Ea îndură „nedreptățile vieții” cu stoicism, e întotdeauna mama răniților și suspină lung, privind și mai lung pe fereastră atunci când îi sunt subestimate calitățile. După cum am precizat anterior cu alte cuvinte, mimoza e făcută să fie femeie de casă, chiar dacă își construiește, dacă e mai ambițioasă, și o carieră (trebuie să dea bine în ochii societății întotdeauna), să înghită (cu o oarecare voluptate) infidelitățile soțului (că doar e masochistă prin definiție), cu atât mai mult cu cât cel mai probabil are, după vreo doi ani de căsnicie, un amant (nu mai mult, că nu i se mai iartă păcatul cumplit la spovedanie), care niciodată nu va ajunge la nivelul soțului (soțul mimozei e întotdeauna prima, marea și ultima dragoste, restul sunt detalii).

Urmează să-i înmânez coronița de argint PRINȚESEI, cu numele de scenă PRINCESS (asta s-ar putea să fie cea mai moțată, dar am eu o afinitate pentru mimoze, ce să fac?). Princess e regina balului, Zâna Zorilor, Afrodita contemporană și tot ce mai vrea ea să fie. E, de-obicei, fie proastă făcută grămadă, fie de inteligență medie, provine dintr-o familie înstărită sau care i-a oferit o educație precară. Aspectul fizic e artificial, de Barbie (cu unele excepții), e ceea ce cocalarii care roiesc în jurul ei numesc „gagik bombă”. În copilărie e genul acela de fetiță „rea”, alintată, care crede că i se cuvine orice și e mereu în centrul atenției, în adolescență se transformă într-o prințesă de cartier de toată frumusețea, după care sunt în limbă cam toți șmecherașii și neșmecherașii de pe lume, fiind, bineînțeles, foarte populară și în centrul atenției, iar la maturitate (nu prea matură, de la 20 de ani începând, cam așa) începe să vâneze irinei și columbeni, fiind, de altfel (da, ați ghicit), mereu în centrul atenției! Princess e foarte vocală (esența ei fiind, în majoritatea cazurilor, de mahalagioaică), râde la orice imbecilitate, are tentative de glume proaste și e obsedată de aspectul fizic. După 30 de ani (cel târziu) puteți observa cum țâțele, c*ru’ și botu’ îi cresc în mod miraculos (să moară mama!, cum ar zice Neica Nimeni care a introdus-o-n artele amorului și pe care acum se jură că nu-l cunoaște).

femeie fumeaza tigara

Am avut o perioadă rock în adolescență, iar printre tipologiile de rockeri și rockerițe (eu eram pe clasic) am avut onoarea s-o întâlnesc pe ultima, dar nu cea din urmă, cea care primește coronița de… tinichea: PIȚIPOANCA SUB ACOPERIRE. De regulă, e iubita oficială (sau neoficială) a vreunui motociclist sau membru al unei trupe. E îmbrăcată în negru, poartă haine mulate, e decoltată și are bocanci cu cele mai înalte tocuri posibile. Are gheare negre sau într-o culoare închisă, bot roșu, mov sau negru (machiaj strident și excesiv), posibil și extensii. Poate fi goth (gotică) sau doar cu influențe goth. Pițipoanca sub acoperire se găsește cel mai adesea în cele mai obscure și mizerabile birturi, adică în habitatul ei natural. Tranșant spus, e o târfă de rockeri și de cele mai multe ori e pasată de la unul la altul, o poți surprinde făcându-i s*x oral vreunuia în baie. Nu e greu de observat că singura diferență fizică dintre ea și Princess e că Pițipoanca sub acoperire pare a fi victima zilnică a unei glume proaste, constând într-o găleată de vopsea neagră aruncată pe ea; de altfel, ea e o ex-pițipoancă, fără coloană vertebrală, care se poate întoarce la ale ei briz-briz-uri roz și cu sclipici oricând, doar s-o combine un băiat „finutz”. E posibil să aibă preocupări pseudo-intelectuale, de regulă urmează (fără prea mare succes) o facultate și (crede ea că) citește mult, dar se desfată cu „Suge-o, Ramona!” (sic!), apogeul ei fiind  „The Vampire Diaries”, în cel mai bun caz.

Concluzionez cu enervantul „acesta e un pamflet și trebuie tratat ca atare”.

P.S. (mai serios, așa): Nu blamez anumite persoane doar pentru că nu sunt ca mine, cred doar că extremele, de orice fel, nu sunt bune, dând mereu naștere la o anumită formă de ridicol. Sunt conștientă că cel mai probabil, noi, celelalte femei care nu ne încadrăm în aceste categorii, suntem niște „hibrizi”, care au câte ceva din cele trei tipologii (sau din două dintre ele, depinde). Nu „judec”, pentru că nici eu nici nimeni altcineva nu decide soarta acestor prototipuri feminine, e o viziune personală, îmbrăcată în ironie tocmai pentru că am ales să nu iau foarte în serios ceea ce nu e pe gustul meu, cu atât mai mult cu cât e vară și soare (hai c-o dau în clișee). Adios!

 

Guest post by Miruna-Maria Miron

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

În așteptarea a ceva

Te crezi deșteaptă dacă citești mai mult decât alții?

De la trădare încep să se strice toate

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,404 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro