Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Filosofia oricui poate fi oricând făcută praf de un zâmbet

16 August 2020

Vargas Llosa, Foucault, Eco au lămurit-o pe îndelete: scrisul nu îi dezvăluie cuiva identitatea, i-o învăluie.
Cu mine s-au fript mulți, în toate sensurile posibile. Literatura și poezia, se știe, sunt focar de proiecție. Sigur că stilul transpiră ceva, mai deconspiră una, alta, pot fi trasate unele corespondențe, dar cred că nici o minte luminată nu s-ar descurca să o facă într-un mod fără echivoc.

M-am tot lăudat că citesc în chipuri, că pot spune foarte multe despre cineva dintr-o poză și mi se tot cere să ”ghicesc” în texte! E imposibil. Nu pentru că nu s-ar putea spune lesne dintr-unul dacă vocea care îl animă e a unui încrezut, a unui dictator sau a unei creaturi blajine, a unui zbuciumat sau a unui calm, a unui agresiv sau a unui calin, a unui naiv, a unui obsesional sau a cuiva relaxat și hâtru, ci pentru că, dacă ești scriitor, toate acestea se pot, mă iertați, falsifica. SCRISUL E UN TRAVESTI. Totul e reversibil în scris, te poți oricând dezice cu un simplu: ”am greșit, am fost prost, nu eram în apele mele” de cele afirmate cândva. Scrisul e faptă ludică și reflexivă- dacă nu e poezie pură – e impersonal. Ideile nu sunt ale cuiva, ele sunt. Iar starea de spirit e o chestiune păcălitoare, ea poate simula anumite trăsături de caracter/ fire/ temperament, fără să fie relevant.

Fața și corpul însă au alt statut, ele sunt unice și nu sunt tranzitorii precum gândurile, iar stările nu modifica fondul… Caracterul ne este scris în trăsături și gesturi și priviri, în limbajul trupului, o simplă pasă emoțională nu îl poate face invizibil. Textele sunt frivole, travestiul constă și în faptul că ele reprezintă un imago virtual al fiecăruia. Dar nu prea sunt de acord cu teza că ne putem ”cosmetiza” imaginea în virtual. Nici Hegel nu poate.
Hegel, în forma lui maximă, când scrie o frază cu care te canonești cu transpirații câte o săptămână să o înțelegi, tot e mai puțin captivant decât ar fi dacă ar tăcea și ar zâmbi.

Ghazale photographed by Farzad Sarfarazi, 2012

Filosofia oricui poate fi oricând făcută praf de un zâmbet. Nicio idee (care nu e cu nimic mai personală decât o piatră) nu se poate ridica mai presus de ceea ce avem, fiecare unic, și care se manifestă sensibil.

Cât de limitate, de mediocre, cât de obositoare pot fi toate formele de comunicare conceptuală, atunci când ai parte de o supradoză! Nu există supradoză de zâmbit sau de atingere în plan fizic, nu există supradoză de viață. Pentru cineva ”prezent” tot ce se întâmplă în realitate e o sursă inepuizabilă de uimire. Plictisul vine din izolare, din statul în capul propriu, îmbâcsit, din faptul de a recicla și rumega mereu aceleași gânduri. Ne plictisim de peisajele terne și monotone ale minții.

Un zâmbet – care e o chestiune cât se poate de carnală – e totodată mai metafizic decât toată filosofia lumii presărată în texte. E ambiguu, e inefabil, e evanescent, e ființă. Ideile nu sunt.

Nu mă mai satur de lirismul chipurilor. De justețea textelor sunt intoxicată.

Ce să faci cu un senzorial din ăsta ”fundamentalist” ca mine?

Toate textele acestui autor, aici

Pe Ilinca o găsiți și aici

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

CLIPa DE POEZIE

Toamna este ca o corabie ce plutește pe valurile de nori, un fel de ocean cu susul în jos, iar ultima frunză este o ancoră ce ține timpul în loc

Frumusețe și igienă fără riscuri – ce să cauți pe etichete

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro