„Dar Și-a adus aminte Dumnezeu de Noe, de toate fiarele, de toate animalele, de toate păsările și de toate vietățile ce se mișcă, câte erau cu dânsul în corabie; și a adus Dumnezeu vânt pe pământ și a încetat apa de a mai crește.” (Facerea 8, 1)
Flow, în regia letonului Gints Zilbalodis, recompensat cu premiul Oscar pentru cea mai bună animație din 2024, s-a dovedit revelația cinematografică a anului pentru mine. Plecasem la film cu așteptări moderate, văzusem trailerul, memoria mea vizuală reținuse stilul artistic ̶ fiecare cadru era parcă un tablou în ulei pe pânză în mișcare ̶ și cam atât.
Habar n-aveam că voi da peste un film-parabolă, o arcă a lui Noe fără Noe, căci, în urma unui potop ale cărui cauze nu le știm și nici nu le vom afla pe parcursul filmului (spre binele lui), omenirea dispare. Rămân doar animalele să se descurce cum pot printre ruinele unei civilizații extincte – vedem aceste ruine atât în artefacte domestice, cotidiene (obiecte de uz casnic, antichități fără valoare și alte chilipiruri), cât și în locuri purtătoare de sacru: temple străvechi și statui în formă de pisică, de mărimea Colosului din Rhodos.
Apropo de pisici, protagonista animației Flow este o superbă felină cu blană neagră și ochi de chilimbar. Jos pălăria pentru echipa de artiști aici; când pisica se scufundă în apa omniprezentă pentru a vâna pește sau pentru a se feri de pericolele ce pândesc la suprafață, blana ei se confundă cu întunericul adâncurilor, însă rămâne sticlirea de ambră galbenă a ochilor ei, care luminează ca un far în noapte, ceea ce atrage și fascinează.
Pisica nu e singură, totuși, în tribulațiile ei în această lume post-diluviană. Inițial, sunt trei într-o barcă, protagonista în cauză, un capibara leneș și somnoros și un lemur care face toți banii, mare amator de tinichele, pe care le colecționează cu sârg, și mare iubitor de sine, în același timp, întrucât toată ziua bună ziua se privește într-o oglindă care devine centrul universului său. Apoi, celor trei aventurieri pestriți li se alătură un Labrador Retriever care s-ar juca de dimineața până seara, nici nu-i pasă de cataclismul acvatic din jur, și un cocostârc stoic (sau o rudă înaripată a cocostârcului) pe care îl așteaptă o călătorie inițiatică și, implicit, un destin mai mare decât al colegilor săi de barcă.
Ce mi se pare inedit la Flow este că nu există dialog absolut deloc (un pariu riscant, câștigat de Gints Zilbalodis). Animalele se înțeleg prin necuvinte ̶ schimburi de priviri, mișcări de cozi, mieunaturi, lătraturi, schelălăieli, mârâieli, etc. Sunt convins că, dacă ar fi început să vorbească ca în Doctor Dolittle, ar fi stricat pe loc corola de minuni a poveștii.
O parte semnificativă din frumusețea filmului stă, așadar, în misterul său. La un moment dat, echipajul nostru navighează pe canalele unei Atlantide-fantomă, încă nescufundate complet în apă. Civilizația care a ridicat edificiile respective trebuie să fi fost măreață, numai că a dispărut de mult, ceea ce e vizibil, în cazul de față, devenind sinonim cu ceea ce e recognoscibil: omul ca homo faber.
Filmul are această calitate rară în peisajul cinematografic de azi, calitate tradusă în procedeul narativ show, don’t tell. Respectându-ți inteligența ca privitor, Flow te invită să-ți formulezi propriile ipoteze și să tragi propriile concluzii. Nu ni se spune, de pildă, dacă inundația a fost provocată de vreun pisicuț dottore (acesta e farmecul ambiguității în artă), dar pisica noastră neagră cu ochi de chihlimbar e încântătoare. La fel și prietenii ei necuvântători. Ce a reușit regizorul leton să realizeze cu economie de mijloace – fără nicio linie de dialog și cu o fracțiune din bugetul animațiilor Disney – e cu adevărat remarcabil.
În concluzie, mergeți și vedeți Flow până nu dispare din cinematografe, luat de apa sâmbetei.
Pe Mihai îl puteți urmări și aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Yankee Hotel Foxtrot = you have failed (ai ratat)
Mr B – Femeia se bea cu șampanie (II)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
