Început de zi. Plouă molcom. Un cireş deja pleşuv, dar deloc trist,căci îl aşteaptă alte înfloriri, un măr frumos ca o femei cu prunc, încărcat de rod şi apă, cu crengile lăsate până la pământ şi margarete multicolore înalte ce se închină graţios la iarba tunsă cazon. Dacă este adevărat că aşa cum gândim ne şi simţim, unii ar spune că este o vreme dezolantă fiindcă plouă. Alţii, însă, că este o dimineaţă în care soarele doar întârzie să irizeze picăturile de ploaie. Diferenţă de percepţie.
V-aţi întrebat dacă nu cumva lumea ni se pare ostilă şi viaţa grea tocmai pentru că gândim binar – primar, adică doar în alb şi negru? Bine – rău, frumos – urât, corect – greşit, acceptabil – inacceptabil şi tot aşa? Nu e asta oare o risipă, când mintea noastră a fost proiectată cu mult mai generos?
Cum ar fi, de-o pildă, dacă înainte de a zvârli cu piatra, fireşte că metaforic, pe care oricum ne-am grăbit s-o ridicăm, de n-o aveam cumva, prevăzători, deja pregătită în buzunar, am suspenda gestul pentru o clipită. În care am înlocui intransigenţa cu toleranţă, ura, cu iubire, judecata aprigă, dar pasivă, cu compasiunea blândă şi activă. Am fi mai puţin nefericiţi.
Ştiaţi că aura oamenilor care şi-au rafinat gândirea pentru a percepe diversitatea lumii şi trăirile pentru a se armoniza cu ea se colorează într-un verde minunat, binefăcător? Or, dacă am deprinde vederea în spectrul invizibil al înţelepciunii, am ajunge să înţelegem de ce relaţionarea cu ei se face mai uşor şi mai durabil.
Un gând nuanţat şi pe curând.

Citiţi şi
Despre idealism și bunele, dar nepracticele lui intenții
Nimic nou sub soare: ignoranța în marș
Ce pierdem de când nu mai citim
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.