Din data de 3 noiembrie, televiziunea franceză a lansat un program slowTV dedicat marilor maree de la Mont Saint Michel. Nouă camere terestre, o dronă și o cameră imersată în ocean filmează non-stop. În total, o sută cinzeci și cinci de ore în direct, fără întrerupere. Conceptul nu e nou, pionier a fost Andy Warhol cu filmul „Sleep”, în 1964. Încetineală relativă. Electroencefalograma poetului Jean Giono, cel pe care l-a filmat Warhol dormind, nu a devenit subit lentă, ea prezenta fără îndoială perioade de ritm accelerat, corespunzătoare viselor. Tot așa, filmarea lentă a mareei de la Mont Saint Michel nu înseamnă că valurile, vîntul sau pescărușii încetinesc cumva. Valul principal, „le Mascaret”, vine tot cu sase kilometri/oră, pe alocuri pînă la zece. Lent este ritmul nostru, al spectatorilor, în opoziție cu tendința globală spre accelerare. De aici, senzația de timp prelungit și calm.
„ […] Ar trebui să încercăm să respectăm și să lucrăm în armonie cu ritmurile naturii, nu să le accelerăm”, spunea Carl Honoré, într-o discuție pe care am purtat-o nu demult. Carl Honoré este actualul „papă” al mișcării lente. Cartea sa, „In Praise of Slow”, s-a vîndut în peste un milion de exemplare. Nu este singur; Nietzsche sau Kundera au încetinit înaintea lui. Mi se pare logic, trebuie actionată frîna, ca răspuns la vitezomania înconjurătoare: fast-fashion, fast-food, speed-dating, go-fast…
dancer in slow motion, adam wong
Încet, dar nu peste poate și nu tot timpul. „Încet” sau „repede” înseamnă viteză. Viteza presupune deplasare și timp (v=s/t). De la o stare la alta, de la o ideea la alta, dintr-un punct în altul, mișcarea este caracteristică vieții. Despre timp, Solomon Marcus scrie: „în orice încercare de a înțelege natura noastră fizică și spirituală, timpul ocupă o poziție cheie” („Timpul”, editura Albatros Bucuresti 1985). Transferurile de o parte și de cealaltă a membranei unei celule se desfașoară, lent și continuu, ceea ce îi asigură stabilitatea și viața. Din cînd în cînd, sub acțiunea unui facilitator chimic sau electric, o substanță traversează rapid, ceea ce duce la acțiune, la îndeplinirea unei funcții. Alternanța aceasta de mișcări lente și rapide se înscrie în timp și prezintă aspect ciclic, ritm. Ansamblul viteză-timp-ritm este omniprezent.
Un exemplu la nivel digestiv
Glandele salivare secretă salivă, în mod continuu, și lent. Cum adică „lent”? Saliva este produsă în celulele respective, transportată în pungulițe numite vezicule, pînă la marginea celulei unde punguța se contopește cu membrana; saliva trece pe partea cealaltă, eliberată în canalul care o duce pînă în gură. Un proces lent, de bază, punctat de episoade rapide, de secreție abundentă, atunci cînd vedem sau mirosim un preparat apreciat. „Ne curg balele”. Schema se aplică secrețiilor, dar și dinamicii musculare a tubului digestiv. Atunci cînd tubul este gol, la trei sau patru ore după o masă, mușchii din peretele său inițiază o serie de contracții lente care antrenează, în mișcarea lor, conținutul. Un ciclu complet durează 90 de minute. Cînd intervine o nouă ingestie alimentară, cu nevoile de digestie și absorbție aferente, mișcarea se accelerează. Se spune că e bine să mesteci de o sută de ori înainte de a înghiti. Este exagerat. Dar să mestecăm de zece-douăsprezece ori, pentru a permite adaptarea secreției și a motricității, corespunde unui „slow-eating” propice digestiei.
via slow motion art
După ce înghițim, viteza depinde de ce mîncăm
Lichidele traversează rapid stomacul, în cam zece minute ajung în intestinul subțire și sînt absorbite. Fructele și legumele (bine mestecate) sînt digerate, în mai puțin de o oră, cu cît conțin mai multă apă, cu atît mai repede. Urmează cerealele, digerate în două pînă la trei ore, carnea- trei patru ore, și cea mai lentă digestie, cea a grăsimilor, poate dura pînă la opt ore. Desigur, mîncăm majoritar preparate mixte, viteza digestiei depinde de rețetă. Absorbția nu se poate face înainte de finalizarea digestiei. Moleculele simple sînt rapid digerate și absorbite. Unele, puține, nici nu necesită digestie. Este cazul glucidelor simple, dintre care fructoza este cea mai răspîndită, cu precădere în fructe. De aici, noțiunea de indice glicemic: viteza cu care un glucid ingerat face să crească glicemia – nivelul de glucide – din sînge. Fructoza are indexul cel mai mare, este cea mai rapid absorbită. Urmează zahărul și lactoza care conțin doar două molecule de glucid simplu și, la final, glucidele complexe cum ar fi amidonul din făină.
Timpul necesar digestiei este „calculat” de tubul digestiv printr-un mecanism complex nervos și hormonal. Proteinele și, mai ales, grăsimile sînt reținute timp mai îndelungat în stomac, ceea ce permite adaptarea secrețiilor pancreatice, biliare și intestinale, în vederea optimizării digestiei.
Resturile sînt deplasate în ritm lent, cel despre care spuneam că dureaza 90 de minute, către intestinul gros și ieșire. Este un ritm spontan, declanșat de celule autonome organizate într-un „complex motor migrant”, cu rol de „gunoier”. Dereglarea sa pare implicată în boli cronice intestinale și în creșterea permeabilității peretelui intestinal (care favorizează boli inflamatorii sau imunitare ale întregului organism).
Se consideră că o „curățire” corectă a tubului digestiv necesită 8 cicluri consecutive. În mod ideal, ar trebui să respectăm o perioadă de 12 ore zilnic fară ingestie de hrană, la care se adaugă perioada digestivă a ultimei mese, în medie patru ore; în total, vorbim de 16 ore. Poate nu în fiecare zi, dar o dată pe săptămînă e bine să ne amintim de nevoia unei curățenii generale! Prea repede înseamna diaree și risc de denutritie, prea lent înseamna constipație și risc de inflamație, legat de contactul prelungit al deșeurilor cu celulele intestinale.
Modele similare se regăsesc la toate funcțiile organismului
Respirația nu trebuie să fie nici prea lentă, nici prea rapidă; la fel ritmul cardiac, contracția mușchilor, chiar și gîndirea, așa cum prezicea Solomon Marcus. Daniel Kahneman (și discipolii săi) postulează că operațiunile mentale se pot împărți în:
- rapide (de explorare a mediului imediat, spontane, cu domeniu de acțiune îngust) și
- lente (deliberate, de exploatare, furnizînd certitudini, viziune de ansamblu).
Buna funcționare este o chestiune de echilibru, nu de viteză. Carl Honoré insistă, de altfel, asupra respectării ritmurilor firești: «majoritatea ritmurilor și proceselor naturale nu pot – și nu ar trebui – să fie accelerate». Foarte înțelept. Aveți link către cele 155 de ore de maree.
Vă salut și vă îndemn să aveți grijă trup și suflet de voi.
Pe săptămîna viitoare,
dr. Carip, practică liberală în dietetică, osteopatie, acupunctură și auriculoterapie
Citiţi şi
Mai bem cafea sau luăm direct paraxantină?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
