Articole despre bunic

Ca să ajung la școală, trebuia să cobor două dealuri, să traversez două bulevarde și să merg de-a lungul câtorva străzi înguste și întortocheate. În primele zile m-a dus bunica, de mână, apoi am învățat să mă uit și în stânga, și în dreapta, am învățat să fiu atentă la …

Poate un bărbat fi cu adevărat prieten cu o femeie? Scrutându-mi experiențele personale: nu. Dar eu judec cu ochii tinereții, când impulsurile freudiene se trag de șireturi cu pseudokinegeticos – povestea străbunilor cazați în peșteri cu confort redus, făcând însă paradă de blănuri scumpe și cu apetit pentru patrupede la …

Despre fericire s-a tot făcut vorbire și cred că fiecare dintre noi are un reper clar asupra ceea ce l-ar putea defini drept fericit. Sunt oameni care nu găsesc desăvârșirea decât în clinchetul arginților, sunt oameni care se cufundă cu totul în bucuria cărților și a lumilor nebănuite pe care …

Soțul meu știa de fiecare dată când mergeam la Alexandru. Mă întorceam amețită, mirosind a trupuri arse în focul iubirilor pasagere – insuportabilul miros al femeilor adulterine. Nu îi păsa, atâta timp cât credea că escapadele mele sunt doar răzbunări pentru toate tinerele sale amante. El era cel care se …

God’s will works in many ways or forms. Asta îmi spun încercând să bat destinul. Îmi spun că o să fie și mai bine. Că acum e mai bine decât acu’ cinci luni. Încerc să îmi schimb perspectiva. Schimbare de paradigmă. E la modă cuvântul. Dar Crăciunul nu e timp …

Ne construim mereu, în viață, tot felul de planuri îndrăznețe despre cum o să ne creștem copiii și visăm adesea cu ochii deschiși la un viitor strălucit pentru aceștia, fără lipsuri de natură emoțională sau materială. Și ne gândim că este mai bine să ai un singur copil, căci în …

Bunicul era un bărbat frumos, înalt, cu o claie impresionantă de păr argintiu, cu voce de tenor, fără imaginație și complet lipsit de simțul  umorului. Adică, avea, dar numai când poantele veneau de la el. Bunica era micuță de  statură, inventa povești pe bandă rulantă și găsea motiv de glumă și de râs în orice. Cânta și ea, draga de ea, dar  nu prea …

N-am carnet. Merg cu troleul. Cu tramvaiul. Cu autobuzul. Îmi plac troleele, că-s vechi și ruginite și pline de bătrâni. Autobuzele n-au niciun farmec, iar tramvaiele sunt cele mai poetice. Poate pentru că merg încet, poate că merg pe alte rute șoselele moderne, pe șinele unui București trecut care se …

În dimineața aceea, bunicul plecă devreme către restaurantul „La Pomul verde”. Lucra împreună cu olteanul venit din Corabia, dunărean ca și el, dar viclean și cam pus pe potlogării. Nu găsise altul mai bun care să-l ajute. Meni îl părăsise pentru o lume mai bună, lăsându-l cu o casă plină …

Pierdută în reverie, în curtea casei părintești, nici nu mi-am dat seama cum o găină m-a ciupit de picior și m-a adus înapoi în prezent. Priveam cu uimire pământul cenușiu din care îmi trag energia maturității și mă gândeam de câte ori pulsase sub talpa mea de copil. O văd …