În căutarea corpului pierdut

Roxana Dumitrache

3 November 2011

Topul obiectelor care se încăpățânează să se piardă de posesorul lor ar trebui să înceapă altfel. De obicei, pierdem mănusi, chei, bani și timpul căutându-le. Mai pierdem prietene, iubiți, simțul ridicolului, anxietățile adolescentine, ludicul, pantofii bicromatici din sezonul trecut. Rarisim, ne pierdem pe noi. Ne găsim noi cumva, ne învață școala feminismului și instinctul de auto-conservare. Pe lângă toate pierderile minuscule, colosale și toate din categoria plasata la jumătatea distanței dintre cele două extreme, mai există una: pierderea propriului corp. E mai degrabă o alienare, ar puncta Freud. Sau o detașare de vechea ontologie a corpului în care determinațiile de gen sunt esențiale, ar adăuga feministele. Oricum ar fi, e un tip de pierdere care aparent nu doare.

Povestea corpului pierdut e ceva mai scurtă decât povestea lui Proust despre timp. De ceva vreme, o trăiesc până în măduva oaselor în una dintre cele mai mari capitale ale lumii. Alături de alte femei des-trupate. Suntem femei care ne deghizăm convenabil pentru a intra cu dreptul în zona acceptabilității sociale. Ne asumăm pios ceea ce Shiling numea “responsabilitatea pentru designul propriului corp”. Corpul fiecăreia dintre noi trebuie să devină un corp social, iar M.Foucault ar adăuga: “unul obedient”. Trebuie disciplinat, dresat, estetizat. Nimic rău în a fi frumoasă, în a-ți purta feminitatea ca pe un dar, nu doar ca pe un dat, dar când estetizarea îți anulează pistruii moșteniți de la bunica, silueta androgină ori formele voluptoase, strungăreața cu aer franțuzesc, părul creț și neascultător, atunci poate nu ar strica să ne uităm în oglindă și să ne privim așa cum suntem noi: posesoarele corpului nostru. Ori, exista reversul – experiența plasată la polul opus. Și aproape la sexul opus, aș spune: masculinizarea forțată asumată ca pe un test de IQ. Inteligența trebuie să poarte haine largi?! Nu, dar hainele lălâi scutesc corpul feminin de orice voyeuerism colectiv. Ne deghizăm în haine șterse, croieli masculine, ne strângem viguros părul într-un coc anarhic și… demonstrăm că suntem inteligente! E imperativ să arăți masculin dacă vrei să fii tratată ca un egal? E fundamental greșit să vrei să fii ascultată, auzită și să ți se strângă mâna ferm? Daca da, atunci e o lecție pe care bărbații ar trebui să o învețe. De data aceasta, surzenia nu îi mai poate salva.

E limpede că alienarea de propriul corp are o multitudine de explicații. În cheia de interpreatre a feminismului, culpa pentru separarea corpului feminin de posesoarea lui revine (sic!) bărbaților. De la lucruri aparent nesemnificative precum poreclitul anumitor părti ale corpului feminin cu termeni ce înlocuiesc varianta de dicționar și par inventați de un gurmand înaintea brunch-ului (nu întâmplător aproape toate desemnează fructe!) până la lucruri serioase precum forme manifeste ale patriarhatului, bărbații sunt singurii vinovați. Ei bine, poate nu singurii, dar au o parte consistentă de vină. Și poate că ar avea de învățat câte ceva. De pildă, să renunțe la practica mojică a fluieratului și pâsâitului, la contorsionatul gâtului, la toate orgiile vizuale pe care le gândesc și planifică pas cu pas când se intersectează cu o femeie. Eu le-aș preda și lecția despre hand-shaking, dar e un gust personal. La schimb, noi ne-am recăpăta corpul și de data aceasta nu ar mai fi în leasing.



Citiţi şi

Există femei frumoase și femei urâte?

Un capriciu și nimic mai mult

Confuze la cap, dar, în rest, iubibile

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,975 views

Your tuppence

  1. Scrisoare către corpul meu – Featured, The Happiness Project | Catchy / 7 January 2014 9:58

    […] maternitate, născut la termen, dar aşa de scurt încât asistentele te-au poreclit „lingura“, corp al meu. Ce ciudat, te-ai dovedit până la urmă a fi un corp lung şi fusiform, iar de-a lungul […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Ioana / 20 November 2011 0:49

    Draga Alina Stanciu de mai sus: ma bucur ca nu ai inteles nimic din feminism. Ar fi fost interesant sa incerci macar sa asimilezi un sens, dar feminismul, vezi tu, este pana la urma, un fel de atitudine, dar in orice caz alta decat oricare dintre variantele interpretate de tine. Feminism nu inseamna frustrat-ism sau nefericit-ism. Comentariul tau este insa teribil-ism, pentru ca, din slabiciune (slabiciun-ism) exista femei care nu vor sa recunoasca un lucru simplu: sunt femei, iar asta le face, prin natura lor feministe. Nu voi spune mai mult, doream sa trezesc interesul unor vizite la biblioteca de specialitate. P.S. Avem si la BCU.
    Semneaza o feminista.

    In alta ordine de idei comentariul tau m-a starnit mai mult decat articolul in sine, despre absolut nimic.
    Este un articol care ucide autori, concepte si face un fel de salata de beuf naucitoare (mergand pe firul logic al autoarei), dar fara maioneza. Nici fara carne. Daca ma gandesc, articolul acesta este ca un platou gol in asteptarea unei salate de beuf. Si acum, sa intre tavile cu femei!

    Hot debate. What do you think? Thumb up 3 Thumb down 5
    Reply
  3. Andrei I / 10 November 2011 1:31

    Te-am descoperit dintr-o intamplare fericita. cautam foucault si am gasit textul tau. Esti atat de eleganta si de curata in exprimare! Nu sunt de acord cu tot ceae ce ai scris, dar ai un stil foarte inchegat si esti o prezenta foarte frumoasa(nu doar in poza, ci in scris de asemenea).

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  4. Alina Stanciu / 3 November 2011 12:56

    Excelent scris! Mai rar ii gasesti pe Freud si Foucault citati
    intr-un articol pentru femei. Eu nu inteleg de ce esti tu feminista. Feminismul e o miscare a frustratelor, a nefericitelor, iar tu nu cred ca le ai. sau gresesc?

    Thumb up 2 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro