Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Inima mea s-a întors acasă

19 February 2014

AiméeAm auzit-o bătând uşor la geam, în miez de noapte. Era vineri spre sâmbătă. O credeam mai mică şi obosită, dar arăta destul de bine.

– Ce faci, am întrebat-o.

Mi-a răspuns, ușor răguşită, că îşi vede de viaţă. Nu este prima dată când se îndrăgosteşte nebuneşte şi, cu siguranţă, nu este prima dată când dragostea nu-i este împărtăşită.

– De ce faci asta? Dacă-ai să suferi prea mult, dacă nu îţi vei mai reveni niciodată?

A zâmbit un pic trist.

– Aşa-i viaţa! Mă bucur de ea în fiecare zi. De fiecare răsărit de soare, de fiecare picătura de rouă, de fiecare zâmbet al puilor mei, de un gând frumos, de un sentiment curat, de fiecare aterizare… În drumul meu am zărit azi, pe un câmp proaspăt înverzit care mustea de primăvară, primii miei. Ce poate fi mai frumos…

miei

Mi-am dat seama atunci că nu-i pic de tristeţe în zâmbetul acela, poate doar puţină oboseală. Călătorise singură de la Manchester, unde a stat câteva zile în umbra a doi îndrăgostiţi. Nu înţelegea nici ea prea bine cum ajunsese în bagajul lui de mâna, dar zâmbea şi eu mă simţeam atât de liniștită acum, că inima mea s-a întors acasă…



Citiţi şi

Ne vedem joia viitoare!

Trebuie să vorbim!

Se spune că părinții nu mor niciodată…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,546 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro