De multă vreme simt că mă încearcă aşa, o lipsă de confort într-o zonă cheie a sufletului meu. Şi cum acea regiune are ca punct reflex stomacul, mereu m-am temut că acele greţuri pe care le resimt fără a fi însărcinată sunt simptomele unei probleme digestive grave. Deh, fomeie ipohondră. Aşa că de vreo 10 ani i-am mâncat sufletul medicului de familie solicitând tot felul de analize ale căror rezultat nu a arătat niciun fel de afecţiune fizică.
Din fericire Dumnezeu a lăsat internetul şi ieri căutând un lucru am aflat adevărata cauză a disconfortului meu. Shhh, mi-i ruşânii, dar după ce o să trag adânc aer în piept o să am şi curaj să mărturisesc. Sufăr de parthenofobie. În stare avansată. De asta mă apucă voma ori de câte ori aud ”întâi sex şi pe urmă o relaţie”.
Teoria pe care am auzit-o, inclusiv de la cineva care pretindea că are o diplomă de psihologie emisă de Universitatea din Upsala stipulează că nu poţi avea o relaţie de dragoste cu cineva cu care nu ai făcut sex fiindcă numai sexul îţi aduce acea apropiere magică necesară îndrăgostirii şi dobândirii ataşamentului sentimental – erotic.
Mie această teorie mi se pare un pic eronată. Nu de alta, dar e împotriva instinctului natural al animalului intern. Oricât am studiat cărţile de biologie nu am găsit nicio specie care întâi să pună acuplarea şi după aceea să îşi rezerve timp pentru curtare. De fapt toate speciile pe care le cunosc folosesc acea perioadă de curtare fiindcă femela are nevoie să afle dacă masculul e făcut din materialul necesar pentru a deveni un bun partener pentru relaţia dintre ei. (Faptul că acea relaţie are la bază strict nevoia de a aduce pe lume urmaşi e totuşi mai puţin relevant în cazul de faţă.)
Şi mi se pare trist că această teorie câştigă tot mai mulţi adepţi, fiindcă toată marea literatură a lumii înseamnă că e doar un morman de maculatură.
Logica inginerească îmi spune că, dacă omul de vis à vis îmi expune de o astfel de teorie, e de fapt virgin. Fiindcă altfel nu-mi explic de ce nu e într-o relaţie, dacă a făcut sex cu cineva.
Şi după cum am învăţat din nesfârşita înţelepciune populară, totuşi dacă cineva nu l-a vrut până la această fragedă vârstă de 40+ de ani, atunci îmi pare rău, dar nici mie nu-mi trebuie.
Însă e o mare uşurare să aflu că nu sufăr de nicio tulburare digestivă şi tot ce am e o amărâtă de parthenofobie. Înseamnă că mă pot trata.
Și tu poți scrie pe Catchy! Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
E ok să spui NU, e ok să renunți. Nu și la tine
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.