„Intelectualii sunt primejdioşi şi dacă nu sunt primejdioşi, nu sunt intelectuali” a spus într-un interviu criticul literar şi jurnalistul Monica Lovinescu. Pentru regimul comunist care i-a ucis mama în închisoare şi care avea să încerce şi suprimarea ei, Monica Lovinescu a fost primejdioasă. Pentru ascultătorii săi a fost un balsam. Mintea ei ascuţită şi cultivată, vocea ei inconfundabilă din emisiunile postului Radio Europa Liberă au exercitat o putere extraordinară asupra românilor în anii ’60-’80.
Fiica lui Eugen Lovinescu şi a Ecaterinei Bălăcioiu promitea să aibă o carieră strălucită în ţară, după absolvirea Facultăţii de Litere din Bucureşti. Devenise asistenta lui Camil Petrescu la seminarul de Artă Dramatică, publica articole în prestigioase reviste de cultură. Numai că anii ’40 în România erau tulburi. În 1947, a reuşit să plece la Paris cu o bursă a statului francez şi apoi a cerut azil politic. A scris în presa franceză şi în cea românească din exil, iar în 1962 a început colaborarea cu Radio Europa Liberă unde a avut două emisiuni săptămânale – Actualitatea culturală românească şi Teze şi antiteze la Paris – şi unde a lucrat până în 1992. În 1977 doi agenţi palestinieni trimişi la ordinul lui Ceauşescu au încercat să o asasineze în curtea casei sale din Rue François Pinton. A fost dusă în comă la spital. Nu s-a temut şi nu s-a lăsat…
Citiți aici fragmente relevante din interviul acordat lui Octavian Silivestru în 1998.
Aici îi găsiți cărțile, traduse.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
