Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Iubitul meu din vârf de munte

21 September 2018

După ce banii de la unchiul John au ajuns la mine, am cerut un extras de cont și te-am chemat urgent să vii, fără să îți spun și de ce. Nu am mai răspuns la telefoanele tale îngrijorate, așa că ai venit mai repede ca de obicei, crezând că cine știe ce mi s-a întâmplat.

Până ai ajuns, m-am îmbrăcat cu cele mai sexy haine pe care le-am găsit prin șifonier și când m-ai văzut, ochii ți s-au făcut mari, ba am avut impresia că și ochelarii ți s-au aburit puțin. M-am simțit puțin vinovată pentru că, de când prezența ta în casa mea a devenit o obișnuință, uneori m-am dovedit neatentă și te-am primit de cele mai multe ori în ținute neglijente. Poate pentru că pe zi ce trecea, deveneai o parte din ființa mea, dar eu încă nu-mi dădeam seama de asta. Cândva aveam să corectez asta, dar acum nu aveam timp de așa ceva, fiindcă extrasul de cont parcă mă ardea în buzunar.

După ce te-ai convins că nu te-am chemat să facem dragoste, m-ai întrebat cu o ușoară urmă de dezamăgire în glas:

— De ce m-ai chemat? Cu ce te pot ajuta?

Ți-am pus degetul pe buze, mi-am reprimat ușor fiorul senzual pe care l-am simțit străbătându-mă și ți-am spus misterios:

— Surpriză! Nu mă întreba nimic, ci doar vino cu mine.

Știam încă de când te-am lăsat să intri în inima mea că ești o fire curioasă și introspectivă, dar de data asta m-am convins că așa este fiindcă tot drumul ai privit ca un copil curios în jur, încercând cu o secundă mai devreme să afli unde mergem.

masina iubire cuplu

Când am ajuns la târgul de mașini, te-ai încruntat, fiindcă nimic din ceea ce știai tu despre mine nu se potrivea cu prezența noastră aici. Deși îți spusesem de multe ori despre dorința mea de a-mi schimba vechea mea mașinuță, nu ți-am spus nimic despre unchiul John din Australia, așa că nedumerirea ta era firească.

Am plătit cei zece lei taxa de intrare și după ce mi-am parcat iubita mea buburuză într-un loc mai ferit, ți-am făcut semn să cobori.

Mutra ta uimită făcea toți banii pentru că niciodată, dar niciodată, nu te-am văzut așa de nedumerit.

Te-am luat de mână și ți-am spus:

— Vreau să-mi cumpăr o mașină și o să te rog să mă ajuți.

Ochii ți s-au făcut și mai mari și ai ridicat neajutorat din umeri:

— Dar știi foarte bine că nu mă pricep deloc, dar absolut deloc la mașini.

— Știu asta, dar mă încred în intuiția ta. Ne plimbăm printre șirurile de mașini și tu doar îmi spui dacă îți place vreuna.

— Atât? m-a întrebat el suspicios.

— Atât! am spus eu ferm și am pornit turul de onoare printre mașinile expuse spre vânzare.

Chiar dacă sunt studentă la psihologie, nu am putut să îmi dau seama nicio secundă de unde și-au dat seama vânzătorii de mașinii că banii sunt la mine și nu la tine. Parcă ar fi avut aparate cu raze X în loc de ochi și ar fi putut să-mi citească prin materialul textil extrasul de cont din buzunar. Toți mi se adresau numai mie și numai pe mine încercau să mă convingă, deși se presupune că tu aveai să fii cel care avea să hotărască la final.

În cele din urmă, după ce am făcut câteva ture ale târgului, ochii ți s-au oprit într-un final asupra unui Mercedes Benz de un gri metalizat. Frumos, nimic de zis, numai că era puțin cam jos pentru ceea ce aveam eu în gând.

Nu știam cum să-ți spun asta fără să te supăr, dar după atâta timp petrecut cu tine, credeam că știu pe ce butoane trebuia să apăs ca să te aduc pe calea cea bună. Asta cu atât mai mult cu cât alături era un superb BMW X1, cam la același preț ca Mercedesul. Ca să te împac, am făcut o tură a târgului cu Mercedesul și am privit la figura ta mulțumită. Te lăfăiai ca un adevărat boss pe locul pasagerului, numai că nu pentru lăfăiala ta aveam de gând să cumpăr mașina. Mă rog, să fiu exactă: nu numai pentru lăfăiala ta.

După ce am parcat Mercedesul, am cerut voie de la proprietarul BMW-ului să facem și cu el o tură. În ochii proprietarului, s-a aprins o luminiță de parcă ar fi ghicit deja alegerea pe care aveam să o fac. Mi-a înmânat cheile cu un zâmbet complice și, după ce ai urcat cu o mutră îmbufnată, am dat o tură târgului apoi am oprit într-un loc mai retras și m-am întors spre tine:

— Știi de ce vreau mașina asta?

— Fiindcă este mare și vrei când conduci să te simți mai înaltă decât toți. Și cu ocazia asta să-ți mai reduci puțin din complexul de inferioritate pe care probabil îl ai.

„Să te ia naiba” ți-am spus în gând, fiindcă nu îmi plăcea ca cineva să mă cunoască așa de bine. Sau poate că am vorbit în somn, fiindcă așa mi-ai spus că fac de fiecare dată când ai dormit la mine.

Oricum, în parte era adevărat și ce spuneai tu, dar sigur nu știai în întregime adevărul și nici nu cred că erai pregătit să îl afli chiar în mijlocul unui târg de mașini.

— Poate ai dreptate, dar numai pe jumătate.

Cum m-ai privit nedumerit, am continuat făcând în continuare pe misterioasa:

— Vreau mașina asta fiindcă este înaltă, comodă și probabil că am putea face minunat dragoste în ea.

Văzând că ți-am stârnit interesul, am adăugat:

— În seara asta vreau să mergem pe Transfăgărășan, cu mașina asta, și să găsim un loc mai retras unde să facem dragoste.

Ca de obicei când era vorba de făcut dragoste, orice spirit critic din mintea ta pleca la plimbare și chiar dacă aveai să mă mai întrebi cândva despre dorințele mele atât de ciudate, asta avea să se întâmple cândva mult mai târziu, când ziua asta minunată se va fi încheiat demult.
Marele avantaj al acestor târguri de mașini este că dacă ai bani, în cel mult o oră, poți pleca cu mașina aleasă. Nu aveam toți banii la mine, dar după ce am lăsat un avans, în timp ce se lucra la acte, noi am plecat în oraș să scot de la bancă banii necesari.

Când ne-am întors în târg, nu te-ai putut abține și ai mormăit:

— Totuși și Mercedesul ăla era superb.

Știu că am fost rea, dar nu m-am putut abține și am scos extrasul de cont din buzunar și ți l-am arătat:

— Uite aici! dacă aveai și tu permis de conducere ca toți oamenii normali puteam să cumpărăm amândouă mașinile și să plecăm cu amândouă, așa că nu mă mai bate la cap cu asta. Unchiul John din Australia mi-a virat ieri banii pe care mi i-a promis mai demult.

Am crezut că o să te superi, dar în loc de asta, ai rămas cu ochii pironiți pe extrasul de cont, deși erai omul cel mai puțin interesat de bani pe care l-am cunoscut și, în cele din urmă, ai întrebat:

— Cincizeci de mii de dolari? Dar ce face unchiul tău din Australiei că are atâți bani? Vânează canguri?

Am dat din mână și am spus din puținul pe care îl știam și eu:

— Nu-i vânează, ci îi crește și îi protejează…

Actele mașinii erau gata și, cu părere de rău, mi-am lăsat buburuza în târg să fie vândută, fiindcă speram să mai scot câteva sute de euro pe ea. Cu sau fără bani în cont, eu tot o fată strângătoare rămâneam.

Am făcut aproape trei ore pe drum, fiindcă mereu ne-am oprit să mai facem fotografii.

Problema mea era mai complicată decât ar fi putut bănui cineva: nu reușeam să scap de amintirea unui vechi prieten și relația cu el s-a sfârșit chiar aici, pe lângă Transfăgărășan, poate într-un fel chiar din cauza mea.

Știam că este o fire conservatoare, dar în ciuda acestui fapt, i-am cerut ca, dacă ține la mine cu adevărat, să ne iubim chiar acolo, într-un loc ceva mai ferit de ochii turiștilor, dar a părut oripilat de idee. Și nu numai că a părut oripilat, dar din ziua aceea s-a îndepărtat tot mai mult de mine până când, în cele din urmă, a intervenit și inevitabila despărțire.

Am mai avut prieteni, dar în mintea mea rămânea obsesia pentru locul acela ascuns între stânci.

Prietenele mele, bine intenționate de altfel, m-au sfătuit să merg la un psiholog pentru tratament, dar eu credeam că aveam un tratament mai bun.

Am avut dreptate, fiindcă după ce ne-am iubit între stânci vegheați doar de lumina lunii, amintirea fostul prieten a dispărut din mintea mea, ca și cum ar fi fost luat de vânt.

Mi s-a părut firesc ca după ce tratamentul și-a dovedit eficiența, să-i dau un telefon și unchiului John, să-i mulțumesc pentru cadou. Semnal pentru telefon aveam, așa că nu vedeam nicio piedică, numai că am avut o mică surpriză.

— Despre ce bani vorbești, fata mea dragă? E adevărat că ți-am promis un cadou de nuntă consistent, dar din câte știu, nu am primit nicio invitație la nuntă încă. Și ca să nu îți faci iluzii deșarte, în niciun caz nu va fi vorba de cincizeci de mii de dolari. Apropoul tău mă flatează, dar totuși nu sunt multimilionar, așa cum credeți toți.

Așa era unchiul meu, direct și la obiect, chiar dacă ținea atât de mult la mine, dar rămânea problema banilor.

Am scos extrasul de cont din buzunar și, cu ochii țintă la el, m-am întors la mașină, unde tu mustăceai fără să spui nimic. John de pe extrasul de cont nu era unchiul meu din Australia, ci un oarecare John Brad de care nu auzisem niciodată.

— Ascultă, te-am întrebat eu, tu știi cine naiba este John Brad ăsta? și ți-am întins extrasul de cont.

Nici nu l-ai privit și ai răspuns:

— Cine să fie? E singurul meu verișor pe care îl am și trăiește în America.

La întrebarea mea nerostită a răspuns:

— Nu crește canguri ca unchiul tău, ci cai de rasă. Săptămâna trecută a vândut un pursânge arab cu un milion de dolari și i-am sugerat să îți trimită cadoul ăla de nuntă cu care se tot lăuda.

— Ticălosule! i-am spus eu. Deci tu ai știut tot timpul despre cine este vorba?

— Mda, ai răspuns tu, numai că acum apare o problemă.

— Care?

— Păi i-am spus să-ți trimită banii fiindcă nunta noastră este iminentă și o mireasă are o mulțime de cheltuieli înainte de ceremonie, așa că ar trebui să ne grăbim cu nunta să nu ne facem de râs.

Te-am sărutat înainte să mai spui alte prostii fiindcă asta mi se părea cea mai ciudată cerere în căsătorie de care am auzit vreodată. Dar așa ești tu și va trebui să mă obișnuiesc cu asta. Iubitul meu din vârf de munte, așa avea să îți rămână numele în inima mea. Mai precis „iubitul meu puțin nebun din vârf de munte”.

Și, ca să închei cu o glumă: pentru fetele care vor să-și scoată pe veci din memorie vechii prieteni, le pot trimite coordonatele pentru GPS ale locului care șterge amintirile neplăcute.

Guest post by Ionela Gălușcă

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Oare e suficientă dragostea?!

Fericirea nu e suma plăcerilor pe care le trăim

Risc ridicat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
571 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro