Şi totuşi e frumos ca, din când în când, să laşi tot şi să te bucuri de prezent.
Epoca vitezei ne înghite pe toţi.
Am uitat să luăm pauze şi să mai trăim din când în când.
Am auzit cuvintele… Nu mai eşti femeia de care m-am îndrăgostit! Şi m-am înfuriat.
Normal că nu mai eram. Făcuse totul ca să mă schimbe.
Dar… după un timp… după un timp m-a făcut să văd.
Un răsărit de soare, o plimbare pe plajă, o îmbrăţişare, m-a făcut să mă simt iubită. Şi, în felul lui, în felul lui a spus cuvintele. Pentru prima dată.
Într-o zi am luat o pauză şi am trăit. Am pus deoparte telefonul, am lăsat laptopul acasă şi am plecat alături de oameni dragi să mă bucur de soare, de apă, de prieteni, de viaţă.
Eram atât de obosită, încât nu reuşeam să mă concentrez la drumul până acolo. Dar cu pauze multe, cu EL în dreapta, am ajuns cu bine.
Într-o dimineaţă m-am trezit din nou îndrăgostită. Ne redescoperisem. Mă ţinea în braţe, deşi era vară şi cald, mergeam pe stradă îmbrăţişaţi sau de mână, mă săruta fără motiv… Dumnezeule, cât mi-am dorit ca acest bărbat să mă iubească!
Şi acum, ce fac? Oare toate momentele astea frumoase… se termină odată cu vacanţa?
Ai simţit vreodată că totul e prea frumos ca să fie adevărat?
Asta simt eu. M-am antrenat aproape trei ani să îmi reprim sentimentele. Să nu las prea mult sirop să îmi inunde viaţa alături de EL. Şi în tot acest timp am trăit cu frica finalului.
Am alergat prin viaţă şi prin relaţie. Iar acum stau şi mă uit în urmă şi… Realitatea este că am trăit fiecare altă relaţie. Eu am trăit fiecare frică, fiecare coşmar, fiecare moment tensionat şi el a trăit speriat de ceea ce mi se întâmplă mie.
L-am alungat din viaţa mea fiindu-mi prea frică să nu îl pierd.
Am vorbit limbi diferite şi ne-am iubit în secret. Şi toată nebunia asta ne-a obosit.
Ne-am pierdut.
Acum, în ceasul al doisprezecelea, EL ne readuce împreună. Nu speram să lupte vreodată pentru noi. Dar se pare că iubirea noastră este specială. Pentru amândoi.
Cum se iubeşte din nou acelaşi bărbat? Şi cum se repară o inimă frântă tot de noi?
Trăim împreună o poveste specială. E povestea noastră. Se scrie pagină cu pagină, zi după zi. Niciodată plictisitor, niciodată la fel şi… niciodată la final.
Noi nu avem nevoie de nicio hârtie care să ne confirme iubirea sau care să o termine.
Suntem unici în felul nostru. Suntem sălbatici şi iubirea noastră nu a fost scrisă în niciun roman siropos.
Am greşit. A greşit. L-am pierdut. M-a pierdut. L-am rănit. M-a rănit.
După 15 ani… o luăm de la capăt. Îl iubesc. Mă iubeşte. M-a găsit. M-a salvat. Mulţumesc.
Câteodată este bine să fugim departe şi să ne amintim iubirea, libertatea, prietenia.
Guest post by Silvia Sandu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
“Femeile pot simula orgasmul. Bărbații pot simula o întreagă relație”
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
