La noi, e fix pe dos

Daniela Toader

23 June 2016

daniela toaderExistă câteva lucruri fix pe dos. Chestiile acelea de care te-ai lovit și-n sens invers. Un fel de „du-te vino”, cum s-ar zice. Ca să funcționeze bine creierul și să nu faci Alzheimer, dai dovadă de flexibilitate. Chestia aceea diferită de adaptabilitate. Axa aceea pe care trebuie să evoluezi. Te comporți în funcție de situație.

Dacă urcai în lift „acolo”, respectai ordinea în care ai ajuns. Chestii relative, reguli relative. În orice caz, se făcea abstracție că ești femeie și se lăsa să treacă. Cine voia să treacă trecea și-ți mulțumea. Bărbații îți zâmbeau frumos și treceau. Femeile la fel. Aici e cumva pe dos. Te lasă toți barbatii să intri, te invită politicos să treci înaintea lor. Femeile primele, bărbații după. Sună ciudat, dar chiar funcționează. Ordinea se respectă, se mulțumește frumos și se trece. Problema apare când există mai multe femei. Unele se înghesuie să treacă înaintea ta. Înaintea tuturor. E un drept dobândit prin lege. O exista vreuna. Femeile acelea mai presus de toate celelalte femei. Or fi. Nu există regula cozii, există un fel de îmbulzeală între femei. Bărbații așteaptă politicoși să se termine îmbulzeala și apoi urcă. La coborâre, fix la fel. În sens invers.

politete 1

Cu pupatul iarăşi fix pe dos. „Acolo” se pupau toți, indiferent de sex, grad și afinități. Pupatul apropria și dezleaga limbi. În toate sensurile. Te pupai să simți parfumul fin sau nu atât de fin. Deveneai un fel de apropiat al pupăciosului, începând cu minutul M. Apropiere relativă, senzație garantată. Dacă trecea cineva pe lângă tine fără să te pupe, te simțeai jignit. Exclus. Uneori se întindeau doar mâini și se strângeau cu o forță care depindea de fiecare. În funcție de intensitatea strângerii, îți puteai face o primă impresie despre proprietarul mâinii. Unii strângeau moale și umed, alții tare și sec. Nu catalogai, chit că ai fi putut. Mâna spunea multe. La început nu pupai și nici nu strângeai. Probabil că te-au considerat mult timp o sălbatică. Una căzută dintr-o altă epocă. Epoca aceea care mai există încă și se cheamă cultură intrinsecă. Regulile acelea stabilite de mase cărora te supui. Sau încerci să nu te supui și nu-ți reușește. Ai încercat de mai multe ori și n-a mers. În primele două -trei zile ai avut tendința să pupi sau să strângi. N-a existat reacție nici prima dată și nici a doua oară. A treia oară ai realizat că tu ești decalată și ai abandonat. Flexibilitatea cere sacrificii. Aici bărbații își întind mâinile și se strâng în funcție de afinități. Când nu se cunosc, nu se strâng. Să salută doar distant și trec mai departe. Pentru femei nu există strângere. Punct. Doar un salut de departe și atât. Așa e pe aici.

Când plouă, aici apar cizmele de cauciuc asortate la taior. Sau la rochie. Sau la umbrele. Ansamblul global e de nota zece. Îți dă idei. În prima zi cu ploaie, n-ai știut cum stă treaba cu mersul pe trotuare și te-au făcut fleașcă. Două mașini. Una roșie mică și una care a trecut prea repede. Se lipeau blugii de piele și pielea de blugi. Există o explicație la orice. Până și la oamenii aceia mulți care „ștergeau zidurile”. Ştiau ei de ce. „Acolo” șoselele erau înclinate și trotuarele erau înclinate și canalizările erau construite să înghită fix cât era necesar să înghită. Avantajul era că nu te stropeau decât stropii în caz că n-aveai umbrelă. Dezavantajul era că nu existau cizme asortate la taior și iernile erau obositoare. Trebuia s-o iei pe mijlocul străzii să nu aluneci. Prea multe pante.

La capitolul bani e iarăși fix pe dos. „Acolo” era un subiect tabu. Nu spuneai cât. Nu arătai cât. Nu trăgeai de limbă să afli cât. Fiecare cu bogăția lui. Bogăţia spirituală era singura afișată public. Te captivau prin felul de a vedea lumea și a nu ți-o impune. Intrai în joc și ieșeai mai bogat. Te lăsai contagiat. Aici bogăția non-spirituală este afișată de multe ori public. Dacă nu vezi sau nu vrei să vezi sau chiar nu te interesează să știi cât, ți se explică clar și la obiect. Câte sute de mii. Fără zecimale. Prea nesemnificative. Te poți contagia sau nu. Uneori o lași naibii de flexibilitate. Nu merită. Excepția care confirmă regula. Să rămâi tu în pofida celorlalți. Și uneori funcționează. Alteori nu, şi atunci dai dovadă de flexibilitate. Ca să funcționeze bine creierul și să nu faci Alzheimer.

Pe Daniela o găsiți toată aici.

Și tu poți scrie pe Catchy!  :)  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro. 



Citiţi şi

Cum scapi de senzația de picioare grele, umflate, dureroase

Mi-a intrat în cap că sunt frumoasă

Prietenul la nevoie de sex se cunoaște

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,410 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro