Am nevoie să am încredere în oameni. Am nevoie să termin odată lupta asta continuă cu timpul. Să nu-l mai consider pe cel de lângă mine un potențial contra-candidat pentru un job. Vreau să las garda jos. Să nu mai cred că, dacă voi fi slab sau prea credul, cel de lângă mine mă va transforma într-o victimă. Vreau să-i zâmbesc unui om pe care-l văd pentru prima oară, nu pentru că așa se poartă în civilizația occidentală, unde trebuie să-ți afișezi atitudinea pozitivă, ci pentru că văd un om. Un om în care am încredere. Un om care vrea același lucru ca mine: să se bucure de viață și de oameni.
Și, da, vreau liniște. Nu vreau ca viața mea să fie o continuă goană. O fugă după ceva sau de ceva. Vreau să am timp să simt viața, iar viața înseamnă natură, înseamnă oameni și, cum altfel, însemn eu.
Am obosit să asimilez toată tehnica pe care o dezvoltă mințile luminate, fără de care nu aș face față cerințelor în indiferent ce domeniu, tehnică extraordinară, însă nefastă, că prea mă îndepărtează de mine însumi și de viață.
Veți spune că nu este posibil, pentru că am devenit angrenaje care se învârt odată cu marea mașinărie universală și nu ar putea funcționa independent. Oare? Veți spune că asta e lașitate sau că sunt un învins. Așa să fie? De ce trebuie să accept toate aceste reguli? Toată această tehnologie care îmi fură timpul? De ce trebuie să asist indiferent la distrugerea mediului în care ne-a fost dat tuturor să trăim?
Și uite cum toate aceste dorințe firești, de a avea o viață normală și sănătoasă, se pot împlini numai printr-o luptă comună împotriva celor care, de când e omenirea, confiscă semenilor lor dreptul la viață. De ce trebuie să existe acești câțiva oameni, raportat la numărul de locuitori ai planetei, care se constituie în stăpâni ai celorlalți? Pentru că democrația a început să fie o minciună tot mai răsuflată pentru a mai crede în ea. Nu în ce au transformat-o ei.
Parafrazându-l pe Spiridon Popescu, închei și eu cu o rugă:
Doamne, dacă-mi ești prieten, Fă o altă lege-a firii Să se piardă toți stăpânii Și dă-i Viață omenirii!Citiţi şi
Când nu știi încotro: 4 întrebări care te pot ghida în vremuri incerte
Prăbușirea avionului Air India – patru povești, patru lecții
Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
