paragraful ce urmează e o bucată de realitate hâdă din jurnalul de război al unui britanic din forţele aliate ajunse la bergen-belsen in 1945. după ce vorbeşte de sălbăticia morţii în acel loc şi de neputinţa de a salva oameni, găsiţi încă în viaţă, dar atinşi deja de aripa morţii şi condamnaţi să moară în ciuda faptului că eliberatorii sosiseră, locotenent-colonelul Mervin Willett Gonin povesteşte că în lagăr a ajuns un transport de cutii cu ruj. „a fost o acţiune de geniu. nimic nu a avut un efect mai puternic şi nu a ajutat mai mult femeile din lagăr. zăceau pe priciuri, fără haine, fără cearceafuri, dar toate erau date cu ruj pe buze. am văzut pe masa de disecţie cadavrul unei femei cu un ruj încleştat în mână. redeveniseră oameni, nu mai erau un număr tatuat. rujul le restaurase umanitatea.”
mi-am dat un ghiont, să-mi aduc aminte că scriu un articol de astrologie şi să mă cert că este indecent să alătur acestei relatări o listuţă de douăsprezece semne astro. atunci ce caută aici această introducere? pentru că, voind să scriu despre frumuseţe, m-am întrebat care e simbolul absolut pentru demersul oricărei femei de a-şi proclama feminitatea. muribundele de la bergen-belsen sunt un exemplu extrem şi tulburător. rujate, ele nu mai erau numere într-un masiv experiment de exterminare. rujate, ele îşi redobândeau condiţia de femeie, redevenind oameni.
sufletul omului are nevoie de proptele ca să poată, la rându-i, să ţină în spinare trupul. cade sufletul, cade şi trupul. e incredibil cum un obiect atât de mic, conţinând câteva grame de materie grasă amestecată cu pigment, stă proptea sufletului de femeie. economiştii au clasificat rujul în vocabularul de specialitate: <indicatorul ruj> desemnează tendinţa de creştere a vânzărilor de rujuri înainte şi în timpul perioadelor de recesiune; <efectul ruj> se referă la tendinţa consumatorului în perioade de recesiune de a nu cumpăra produse de lux de valoare mare, ci produse mici, necostisitoare, cu efect de ridicare a moralului, cum e rujul. „roşul e tratamentul suprem pentru tristeţe”, zice designerul american Bill Blass.
persona, sau al doilea eu, sau masca noastră socială, are buze colorate. în nenumărate nuanţe de roşu. etichetarea rujurilor abundă în haiku-uri degenerate recurgând la arhetipuri (rujul „albă ca zăpada”), la cuvinte desemnând stări de spirit (rujul „extaz”, hm!), la simţuri (rujul „sete”), la formulări banale, uneori chiar respingătoare prin ridicol sau tembelism.
înfierând poetica rujului din marketing, îmi tai singură craca de sub picioare, căci o clasificare a rujurilor pe criteriul semnului solar pică uşor în aceeaşi capcană a banalităţii. combinaţiile posibile dintre nuanţa rujului şi tiparul astro individual sunt, practic, în număr infinit şi categorisirea în douăsprezece semne devine cvasi-imposibilă. nu numai soarele are ceva de spus într-o hartă astro, mai sunt şi alţi formatori de opinie şi imagine: dictatoarea gustului, luna, şi arbiter elegantiarum, venus. persona astro include markerul venusian al culorii. sub a cui guvernare astro să stea gura, buzele, culoarea, rujul, roşul, dacă nu a lui venus, stăpâna frumuseţii? dacă ai citit eseul despre daruri [vezi aici:Apă sau diamante], ai aflat deja poziţia lunii şi a lui venus în semnele astro în harta ta, aşa că citeşte şi despre respectivele semne în tabelele de mai jos. dacă ştii semnul ascendentului în harta personală, citeşte şi despre el. după ce citeşti, lasă deoparte textul meu. că pui pe buze roşu femme fatale sau altă nuanţă, ruj puternic sau numai o urmă de ruj, e alegerea ta şi nu a astrelor.
roşul-de-marte sau roşul-sânge sau roşu-viaţă al semnelor sub guvernarea lui marte, adică berbecul şi scorpionul.
culoarea roşu atrage atenţia, de aceea e îndeobşte folosită pentru a indica pericolul sau urgenţa – cum bine ştim din filme, butonul de alertă maximă este întotdeauna roşu. roşu tare e folosit de aceleaşi semne marţiano-marţiale ca semnalizare de avertizare, pentru mesaje de tipul „you don’t really wanna mess with me tonight”, cum zice pink in u+ur hand. pe de altă parte… (vezi rujuri aproape inexistente, cu privire la scorpion şi berbec).
culoarea roşu e prea frumoasă, prea bogată, ca să nu fie folosită din plin de tăuroaice, ele având de obicei şi gura tocmai potrivită pentru roşu tare şi nealterat. pe de altă parte… (vezi rujuri aproape inexistente, cu privire la taur).
roşul de ceremonie, impunător, copleşitor, flamboaiant, al leoaicelor, pentru a focaliza privirile, pentru a supune, pentru a seduce.
roşu corporatist ca parte integrantă din costumul de putere al capricorneselor, pentru intimidare, pentru păstrarea distanţele cuvenite, pentru ranforsarea autorităţii.
rujul tare, dar nu musai roşu, al vărsătoarelor, ca esenţial element de individualizare.
(continuare de la rujuri tari, cu privire la tăuroaice) … pe de altă parte, ele ştiu că frumuseţea lor naturală nu merită să fie înecată în culoare, fie ea şi roşu.
nuanţe discrete pentru răcoaice şi fecioare; folosite adesea pentru a deghiza a dirty mind. aşa cum scorpioancele folosesc roşu tare pentru a-şi exhiba mintea ne-cuminte şi berbecoaicele mintea îndrăzneaţă.
pe de altă parte… (continuare de la rujuri tari) în contingentul scorpioancelor se găsesc şi cele mai multe personaje astro care nu se rujează. al doilea grup pe lista „fără ruj” este al femeilor din berbec. pe locul trei în această clasificare, je-m’en-fiche-istele săgetătoare.
reprezentantele celor patru semne mutabile ale zodiacului, adică gemeni, fecioară, săgetător şi peşti, se pot opri, pentru o vreme, la o non-culoare: nude. pentru că nu le îngrădeşte libertatea de a se transforma în altă persona.
minimum de ruj ori rujuri în nuanţe pastelate pentru mintea comme il faut a balanţelor, posibil şi a răcoaicelor. limitele de culoare vor fi preluate din codul bunelor maniere.
a propos de nude, răcoaicele vor declara sentenţios „mamele nu poartă ruj”, dar nici nu vor ieşi vulnerabile – fără ruj, adică – în lume.
nuanţe de piatră preţioasă (rujurile reginelor din antichitate chiar erau făcute cu praf din pietre preţioase): roşu-rubin şi roşu-alexandrit pentru femeile din semnul regal al leului, roşu-granat pentru capricornese, violet de ametist pentru vărsătoare şi peştoaice.
culori de pământ pentru semnele de pământ: taurul, fecioara, capricornul.
reflexe metalice de aur şi aramă pentru semnele sub guvernare solară (leul) şi sub guvernarea lui venus (taurul şi balanţa). reflexe de argint pentru vărsătoare şi răcoaice.
ape de perlă şi de piatra lunii pentru răcoaice.
ruj de trandafir, floarea lui venus, pentru taur şi balanţă, şi pentru semne „dulci” precum gemenii şi racul.
ruj de vin roşu „sîngele pământului” pentru reprezentantele semnelor de pământ (taurul, fecioara şi capricornul) şi pentru răcoaice. ruj de vin rosé pentru balanţe.
ruj de fruct copt pentru tăuroaice, gemenoaice, răcoaice şi fecioare. lista fructelor pământului e abuzată cel mai mult pe etichetele de ruj: cireşe, căpşună, zmeură, miez de pepene, strugure, piersică, prună, papaya etc.
ruj de cafea sau cacao (inclusiv în nuanţe întunecate, noirissima cu 99% cacao), adictiv, pentru scorpioance şi capricornese.
culoare distinctivă pentru două semne de foc, berbecul şi leul, pentru semnele guvernate de venus, taurul şi balanţa, şi pentru semnele guvernate de marte, planeta de sânge, berbecul (encore une fois!) şi scorpionul.
nuanţele clasice pot fi emblematice şi pentru complicatele şi convenţionalele fecioare. şi o soluţie pentru nehotărârea lor: „când eşti nehotărâtă, alege roşu”, zice tot bill blass.
acelaşi raţionament şi tratament pentru nehotărâre se aplică balanţelor. în plus, roşul pur evidenţiază bine elementele clasice din look-ul balanţei.
roşu-de-roşu de asemenea pentru conservatoarele capricornese, puţin înclinate să experimenteze şi ţinându-se departe de aparenţa de frivolitate pe care ar putea-o induce nuanţele de roz.
gemenoaicele şi săgetătoarele, homo ludens, sunt dispuse să încerce orice nuanţă dincolo de roşu. ce nuanţe păstrează şi cum le combină rămâne de văzut, în funcţie de mood.
tot o chestiune de mood sunt şi evadările din roşu ale răcoaicelor.
ruj aproape negru pentru scorpioance (vezi rujuri tari). sau, cum ziceam, nici un fel de ruj.
ruj futurist: vărsătoarele pot trece prin faze în care experimentează fără inhibiţii cu violeturi, movuri, reflexii de neon.
ruj opalescent: eminamente al peştoaicelor. uneori şi al răcoaicelor. pentru ambele semne roşul e câteodată prea greu, prea mult. tratamentul pentru tristeţe din aforismul lui bill blass nu are întotdeauna efect asupra lor.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
Nu rata urmatoarele articole Catchy!
Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
Vi se pare inexplicabil cum de, în doar două luni, un personaj cu trecut sulfuros, care doar emite enormități și utopii, a ajuns politicianul din România care beneficiază de cea mai mare încredere? Fără să facă, practic!, nimic. Credeți că e doar rezultatu...
Am scris despre povestea de dragoste dintre Federico Fellini și Giulietta Masina; absolut impresionantă legătura lor. (Puteți reciti, aici.)
Despre ea a povestit și Tonino Guerra, scriitor și scenarist italian care a colaborat cu unii dintre cei mai importanți...
Zgribulită, tristă, pe plaja pustie, aștept răsăritul ghemuită pe un șezlong. Mătasea rochiei de seară mă înfiorează la fiecare pală de vânt. Îmi strâng șalul de firmă. Cașmir pur. Sandalele Louboutin, strălucesc aruncate pe nisip. Deschid poșeta He...
paragraful ce urmează e o bucată de realitate hâdă din jurnalul de război al unui britanic din forţele aliate ajunse la bergen-belsen in 1945. după ce vorbeşte de sălbăticia morţii în acel loc şi de neputinţa de a salva oameni, găsiţi încă în viaţă, dar atinşi deja de aripa morţii şi condamnaţi să moară în ciuda faptului că eliberatorii sosiseră, locotenent-colonelul Mervin Willett Gonin povesteşte că în lagăr a ajuns un transport de cutii cu ruj. „a fost o acţiune de geniu. nimic nu a avut un efect mai puternic şi nu a ajutat mai mult femeile din lagăr. zăceau pe priciuri, fără haine, fără cearceafuri, dar toate erau date cu ruj pe buze. am văzut pe masa de disecţie cadavrul unei femei cu un ruj încleştat în mână. redeveniseră oameni, nu mai erau un număr tatuat. rujul le restaurase umanitatea.”
mi-am dat un ghiont, să-mi aduc aminte că scriu un articol de astrologie şi să mă cert că este indecent să alătur acestei relatări o listuţă de douăsprezece semne astro. atunci ce caută aici această introducere? pentru că, voind să scriu despre frumuseţe, m-am întrebat care e simbolul absolut pentru demersul oricărei femei de a-şi proclama feminitatea. muribundele de la bergen-belsen sunt un exemplu extrem şi tulburător. rujate, ele nu mai erau numere într-un masiv experiment de exterminare. rujate, ele îşi redobândeau condiţia de femeie, redevenind oameni.
