Mă obligi să fiu misogin, doamnă!

Constantin Cucu

6 November 2014

Constantin CucuCiteam deunăzi un text al unei doamne care afirma sus şi tare că este feministă, este o feministă adevărată căreia nu îi este ruşine de feminismul ei. Doamna în cauză lăcrimează pentru fiecare femeie oropsită, cu precădere pentru femeile musulmane, aparent supuse unor restricţii vestimentare şi de manifestare a femininităţii cu care combatanta noastră nu este de acord, dar şi pentru fiecare femeie silită să gătească, să deretice sau să-şi cumpere singură cotonete. În context, doamna deplânge incapacitatea masculină de a înţelege nevoile femeii de frumos, de relaxare la mall sau la coafor. Ca urmare a acestor concepţii, dar şi a unui prag destul de ambiţios impus bărbaţilor în lupta lor cu misoginismul, doamna în chestiune constată că este înconjurată aproape în totalitate de persoane masculine voioase, aparent mulţumite, în ciuda uzurii interioare şi ronţăirii permanente pe care o generează cancerul misoginiei structurale.

Un număr destul de mare de colege, prietene, cunoştinţe feminine şi neveste m-au făcut să fiu circumspect în general cu această latură a interacţiei de gen, conştient că, spre deosebire de noi, bărbaţii, femeile nu au în mod necesar nevoia de a-şi demonstra credinţele şi ideile, necum de cine ştie ce factor declanşator pentru a a acţiona în consecinţa acestora.

Nu sunt convins că o viaţă de dus gunoiul, de aşteptat iubitele cu motorul aprins sau de memorarea a zilelor aniversare sunt cu adevărat suficiente din partea unui suflet negru de misogin, aşa că am abordat şi eu, ca oricare dintre noi bărbaţii, atitudinea spăşită pe care o merit. Am cedat întotdeauna ultimul cuvânt şi alegerea finală femeii, chiar dacă asta m-a făcut ulterior, după cum mi s-a explicat, vinovat, atunci când viaţa, la rândul ei misogină, mi-a dat dreptate. Cu toate acestea, măcar la nivel teoretic, mă simt întrucâtva vexat de teoria femeii în cauză ca şi de înclinația multor doamne de a o folosi, atunci când mitraliază cu argumente vocale acuza de misoginism în viaţa de zi cu zi.

Lenox Hill, 1948-1949 Album, Man Feeding Baby

Lenox Hill, 1948-1949 Album , Man Feeding Baby

În percepţia mea, majoritatea femeilor se deprind în relaţiile cu bărbaţii din jur cu o anumită aparteneţă princiară, fiind convinse că amabilitatea pe care aceştia o arată, din nevoia generală de curtare şi sex, se datorează nu atât acestei bicisnice trebuinţe a bărbatului, cât unei anumite valorizări pe care acesta ar da-o raţionamentului, aspectului rasat şi inteligenţei femeii aflate în cotcodăceală. Ca urmare, orice moment în care ceva merge prost în această firească ordine a lucrurilor şi femeia constată fie ocuparea locului favorit, fie ricoşeul nucilor sale verbale aruncate în peretele masculin, fie poate doar sacrilegiul contrazicerii ideilor enunţate, femeia devine nesigură de rolul ei pe tronul imaginar de prinţesă, fiindu-i greu să accepte orice alternativă la gândul că cel din faţa lui este beat, misogin sau frustrat.

Aş face o mare nedreptate atâtor generaţii de bărbaţi întinşi pe canapea cu mâna la prohab şi berea la îndemână aşteptând începutul meciului netulburaţi de troncăneala femeii prin bucătărie, dacă nu aş recunoaşte că misoginismul într-adevăr există şi m-aş prezenta mai bun decât sunt, dacă nu aş admite, ocazional, dulceaţa şi căldura pe care acesta îl poate aduce, în anumite momente, în sufletul de bărbat. Dar, dincolo de diferenţele de tot felul, eu chiar cred că femeia este superioară din multe perspective bărbatului, de la inteligenţa emoţională la cea propriu zisă, de la modalităţile de prioritizare, la decenţă şi bun simţ. De sex appeal ce să mai vorbim.

Ca atare nu mă regăsesc în construcţiile mult prea artificiale ale unora din prinţesele zilelor noastre privind misoginia presupusă în orice bărbat care refuză să cumpere OB-uri şi cremă epilatoare, nici nu consider în mod absolut că a spune „nu” unei femei este ceva în esenţa lui descalificant. Cât despre feminism, cred că este un termen destul de gol, câtă vreme singurele persoane de care trebuie apărată feminitatea sunt tot femeile, de la arăboaicele care aleg să poarte iaşmalâcul la vasluiencele care se lasă călcate în picioare de beţivan.



Citiţi şi

Când vrei, ai cu cine, dar nu-ți iese

Prietenul la nevoie de sex se cunoaște

Moartea mall-urilor

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,927 views

Your tuppence

  1. Jamshid / 19 November 2014 16:57

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 0 Thumb down 8
    Reply
  2. Simone / 8 November 2014 11:36

    Fundamental, misoginismul este in legatura cu puterea, cu modul in care o societate strucureaza rolul femeii. Poate de aici confuzia autoarei vis-a-vis de femeia musulmana: in societatea musulmana discriminarea emana de la centru, barbatii musulmani doar se bucura sa adere la norme, insa ei insisi nu sunt de domeniul patologic, deci nu “urasc” femeile, deci psihologia are o f.mica parte din solutia la problema. Sunt convinsa ca bunicii nostri nu-si urau nevestele, ci se bucurau sa subscrie ca rolul femeii este sa se marite (ca fetele sunt pietre de moara, daca le ai), sa fie mame (considerand cati copii au pierdut ca ‘eroi’ in razboiele altora), sa gateasca si cam astea sunt cele 24 ore dintro zi. La fel cred ca genul de apucaturi care trec ca “misoginism” in ambele articole au putina legatura cu fenomenul (deci reformulez, misoginul e un trantor, dar nu toti trantorii sunt misogini, iar majoritatea exemplelor intra in a doua categorie!).
    Suntem de acord ca femeile sunt discriminate, ca traim in societati puternic masculine, insa ar fi interesant de vazut de ce, ce e la baza acestei “frici” a sistemelor fata de femei? Si care e lupta femeilor cu sistemul? Feminismul a fost o revolutie care s-a intamplat acum un secol, drepturi (inclusiv cel de vot) au fost obtinute, principii au fost enuntate, insa de atunci ne chinuim sa implementam ceea ce am castigat. Iar aici trebuie mers nuantat, pe reformularea rolului femeilor in functie de societatile in care se gasesc- si e normal ca ceea ce merge in societatea lui Simone de Bouvoir, nu merge in societatea noastra, ori in cea olandeza etc. Food for thought!

    Thumb up 6 Thumb down 1
    Reply
  3. Adina / 7 November 2014 18:56

    Am citit ambele articole si trebuie sa marturisesc, nu am inteles nimic. Ceea ce e normal presupun fiindca sunt femeie :P. Care este scopul lor? De unde nevoia asta raspandita de a imparti lumea in feministe si ne-feminste, in misogini (sexisti de fapt) si ne-misogini? Probabil pentru ca sunt destul de tanara, am 31 de ani, nu m-am lovit in viata personala de ideea ca eu, ca femeie, trebuie sa dovedesc ceva (in plus). Adica sigur imi doresc sa am succes pe plan profesional, sa cultiv relatia personala pe care o am, sa imi ajut parintii si fratii, dar toate lucrurile astea erau valabile si daca eram barbat. Refuz sa fiu bagata cu forta intr-un cliseu al societatii in care trebuie sa fac una sau alta, sa imi placa berea sau pantofii, sa troncanesc prin bucatarie sau sa ma uit la meci etc. . Fac ceea ce imi doresc si ce pot, atat cat ma ajuta intelectul, fizicul (forta fizica adica) sau situatia financiara. Poate sunt si eu feminista, nu neaparat intentionat. Nu consider ca e un lucru rau sa fii feminista dar nu cred ca e necesar. Nedreptatea trebuie combatuta, fie ca este indreptata asupra unei femei sau a mai multora, fie ca se refera la cu totul alt subiect. Sexismul este pur si simplu nedrept. Si evident gresit. Deci ma exprim impotriva unei nedreptati, acolo unde o vad. Cat despre femeile care traiesc in societati discriminatorii, consider ca situatia este similara cu altele din istoria lumii in care anumite categorii au fost private de drepturi din diferite motive inventate (de asupritori), situatii care s-au rezolvat in timp (de obicei prin forta). Nu nu pot ignora ceea ce se intampla dar nici sa asimilez situatia de acolo cu conditia mea de femeie.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 2
    Reply
  4. lacrima andra / 6 November 2014 16:12

    Si nimeni nu va poate obliga la nimic, domnule Cucu… Va obliga dupa cum spuneam si in text doar incapacitatea de a va desprinde de mentalitatea de parazit al femeii… Iar lipsa de argumente din text e o dovada in plus ca misoginismul e doar parazitar, punct! Sanatate.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 10 Thumb down 6
    Reply
  5. lacrima andra / 6 November 2014 16:03

    Eh… Lectura cu atentie e arta rara, monsher, insa puteati fi mai original. Zic si eu 😀

    Hot debate. What do you think? Thumb up 11 Thumb down 4
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro