Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Sunteţi siguri?

20 August 2019

Știți ce mi se pare cel mai tragic la masacrul din Săpoca? Nu faptul că pe acolo pacienții, periculoși, sunt puși uneori doi în pat și că printre paturi, dacă au vreo idee, pot găsi stative de metal care, de felul lor, sunt mai eficiente decât niște bâte.

Nici faptul că doamna ministru ne asigură de faptul că o asistentă la 60 de pacienți periculoși și imprevizibili este legal deci, după mintea ei, este OK; nici că în viziunea ei personalul de acolo nu merită sporuri maxime, pentru că de fapt are o meserie ușoară.

Nici măcar faptul că managerul instituției a fost pesedist, membru al cupolei, cum va fi și succesorul lui, succesorul succesorului lui și așa mai departe, oricâte nenorociri s-ar întâmpla și oricât de repetat, își vor proba incompetența.

Nu, ce este cu adevărat trist este că nu ne prea pasă. Că de bieții pacienți care și-au găsit oribilul sfârșit alaltăieri nu le pasă cine știe ce nici rudelor.

Aici nu mai este vorba de Alexandra, nu mai este vorba de persoane cu chip și identitate, de fapt nici măcar de oameni. Este vorba de unii, sedați non stop, cât să își întâmpine destinul în somn, omorâți de alt nebun, de sistem, de medici, de asistente, de ministru. Dar fără să ne identificăm de fapt cu ei.

Citiţi şi Măciuca

Repet, fără să ne pese la un nivel de identificare și de empatie reală.

Ne supără ce s-a întâmplat, dar numai pentru că ne arată iar impotența și disfuncționalitatea lumii în care trăim ca animalele, aici, la noi în România.

Dar nu ne gândim cu simpatie sau cu milă adevărată la bieții oameni. Sunt doar niște nebuni.

Pentru că, la urma urmei, pacienții mintali nu sunt ca noi, nu?

Sunteți siguri?

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Până de curând, aveam o prietenă – Doria

Mr. B și vrăjitoarele (II)

Pacienta tăcută

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro