Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Nu e despre maimuţele cu fundul roşu

21 May 2015

Cântecele pentru Jusa”, de Leonard Ancuţa, publicate la editura Charmides, 2012, nu sunt o surpriză pentru mine, care sunt familiarizat cu poezia acestui autor talentat.

Aluvionar, ca un torent, poetul nu are nicio reţinere în alcătuirea texturii poetice, încearcă să fie el şi nu-i pasă dacă deranjează, intrigă sau scandalizează, „eşti o cârtiţă care sapă în orice-/ în locuri, în timpuri, în oameni, căutând spaţiu, căutând acel loc/ unde lumina pică dreaptă”.

Scrie cum respiră, parcă în transă. În alcătuirea heteroclită, culmea, şi „burţile” textelor, dese, nu fac decât să-i potenţeze senzaţia de forţă a poeziei.

femeie nori

Pe tabloul lui Mendeleev al literaturii române contemporane, Ancuţa e printre puţinii poeţii născuţi, nu făcuţi. Neoromantismul poemelor este ancorat în actualitate, însă nu este subjugat de aceasta. Nu-şi contemplă la infinit persoana, precum grosul plutonului autorilor de la noi, ca şi cum ar tricota, două pe faţă, două pe dos, fără emoţii, şi-i gata de livrat fraierilor extaziaţi ori snobi aşa-numitul product poetic. Nu e încă o maimuţă cu fundul roşu aspirantă la poezie.

În malaxorul comparaţiilor, al epicităţii surprinzător conduse şi metaforelor memorabile, scriitorul îşi asumă singurătatea în subteran, fie şi cea din cuplu, dar, cu bravadă, uneori, încearcă s-o mascheze, „Sunt un bărbat ce-a strâns mulţi oameni/ în braţe şi cu fiecare dintre ei s-a îmbrăţişat pe sine”. E forma de protecţie a timidului, când „lumea oglindită pe cer la fiecare intersecţie/ un copil murdar o şterge/ cu racleta de parbrize” şi e „o linişte din aia când înălţarea până la dumnezeu/ se face mergând pe pământ,/ ca dintr-un sat în altul”.

copertă leonard ancutaSunt de acord cu Robert Şerban, care a afirmat: „Cântece pentru Jusa constituie un argument al faptului că vigurosul debut al lui Leonard Ancuţa în poezie, cu volumul Iubirea e amintirea unui viol, nu a fost o… plesneală. Sau dacă a fost, atunci şi aceasta este încă una. Două cărţi ca o pereche de palme pe obrajii palizi şi subţiri ai căutătorului de poezie”.

De la „Cântece pentru Jusa”, ştiu că omul a mai publicat două volume, însă nu le-am citit în format paper, cunosc poeziile de pe Facebook. Rândurile de faţă nu se doresc un survol, ci o fotografie de etapă.

Leonard Ancuţa începe să-şi transforme numele în renume.



Citiţi şi

El Grande Futadore de Feisbuc

”Îmi pare rău, începusem să te iubesc”

Iubirile care refuză să moară

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
810 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro