Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

„Nu te supăra, ai un foc? Da, la inimă”

20 August 2018

Ieșisem la cumpărături singură. Chipurile, să mai uit de ale mele. Eu, cu liste de cumpărături în cap, cu pungi de cumpărături în mână, mă simțeam bine, relaxată, eliberată.

Mă îndrept spre mașină, când se apropie de mine un bărbat și zice: nu te supăra, ai un foc?

„Am, la inimă”, mi-am zis în gând. Cu voce tare am zis: nu.

femeie tigara

A plecat. Am rămas nemișcată, lângă portbagajul deschis și cu toate cumpărăturile în mână. M-am uitat după el. În capul meu se întâmpla o scenă. Mintea mea era ocupată să îi spună ceva acelui bărbat. Iar eu nu puteam face altceva decât să stau să ascult ce avea de spus:

„Stai. Stai așa că am un foc la inimă. Ce mult aș vrea să ți-l dau, să scap de el! Bine… eu nu vreau să scap de el, dar… înțelegi tu… dragostea asta… Hai cu țigara și încearcă să o aprinzi. Dacă reușești, scoate pachetul de țigări să le aprindem pe toate, până rămân fără foc. Dacă nu ai decât o țigară, mergem să mai cumpărăm. Fumez și eu cu tine sau le lăsăm așa, să ardă.”

Un claxon dat undeva în parcare mă face să tresar și îmi dau seama că îl urmăream pe tip atât de fix, încât cred că m-a simțit. Deși se îndepărtase de mine, și-a întors capul și mă căuta din priviri, peste mașinile din parcare. Văzând că mă uit la el, a strigat: ai găsit cumva foc?

„Acolo e, la inimă”, mi-am zis în gând. Nu mai întreba și tu. Cu voce tare am răspuns: nu.

Am urcat în mașină cu tot cu subconștientul meu foarte atent la toate. Pentru că, da, subconștientul lucrează tot timpul.

Nicio clipă, dar nici măcar una singură, nu putem uita sau lăsa undeva deoparte dorul, grija, luptele din sufletul nostru. Ne păcălim sever când spunem că ieșim sau facem aia și aia ca să uităm. Adevărul e că nu uităm. Adevărul e că subconștientul nu doarme.

Guest post by Anne Pope

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Pleacă, băiatule cu chitara…

De-mi ești dat…

Jurnalul unei femei ce nu poate să mai iubească

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
958 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro