Oscar Wilde a aruncat fraza asta cu obișnuita lui ironie sclipitoare, dar adevărul din spatele glumei a rămas valabil: e nevoie de o anumită așezare în sine, de un fel de seninătate câștigată cu trudă, ca să spui, fără ezitare, câți ani ai — fără să fii rănită în ego și fără să mai fii vulnerabilă la privirile celor care judecă.
Pentru că între 40 și 50, undeva într-un punct pe care fiecare femeie îl recunoaște în felul ei, începe o transformare tăcută, dar radicală: nu te mai compari, nu te mai explici, nu te mai minți. Te uiți în oglindă și, pentru prima dată, vezi o femeie întreagă — nu o promisiune, nu un proiect în lucru, nu o variantă temporară de “mai târziu când voi fi cu adevărat eu”. Acum ești. Și știi.
Femeia de peste 40 nu mai are răbdare pentru lingușeli, pentru jumătăți de adevăr, pentru complimente cu subtext sau invitații care vin cu „pentru vârsta ta”. Nu mai tânjește să pară mai tânără, nu-și mai netezește biografia, nu-și mai cere iertare pentru cine a devenit între timp. Dimpotrivă — poartă totul cu un fel de noblețe casual, care nu strigă, dar se simte.
Feminitatea de după 40 este, poate, cea mai intensă formă de libertate. Nu se mai consumă pe confirmări. Nu se mai reduce la estetică. Nu mai joacă roluri scrise de alții. E o feminitate care stă în voce, în alegere, în selecția instinctivă a oamenilor care merită sau nu să fie aproape. Și dacă e să folosim o metaforă, atunci nu, nu e fructul „cules”, ci fructul lăsat să se coacă în voie, fără forțări, fără griji pentru aparență, plin de gust, de culoare, de esență — un fruct care nu e pentru toată lumea, ci doar pentru cei care știu cum se savurează.
Și poate că nu-i întâmplător că, la această vârstă, femeile încep să-și spună vârsta cu o lejeritate neașteptată. Pentru că nu le mai e teamă că numărul acela va știrbi din cine sunt. Dimpotrivă, îl privesc ca pe o medalie — nu pentru că au supraviețuit, ci pentru că s-au construit.
„Îmi iubesc vârsta. Nu m-aș întoarce nici măcar un an în urmă”, spunea Julianne Moore (64 de ani), iar în această frază nu e urmă de resemnare, ci doar victorie: victoria de a fi ajuns într-un punct în care nu mai ai nevoie să te reinventezi după gustul altora, ci doar să te savurezi exact așa cum ești.
Așa că, dacă vei comite indiscreția să întrebi o femeie câți ani are, și ea ți-i spune simplu, cu zâmbet și fără teatrale pauze, să știi că ai în fața ta o femeie liberă. Dar, atenție, la fel de bine, cu același zâmbet, te poate concedia. Mereu are lucruri mai importante de făcut decât să asculte ce crezi tu despre vârsta femeilor. Bărbații sunt foarte necrescuți în privința asta. Dar ei sunt cei care pierd. 🙂
Citiţi şi
Am ales să fiu amantă și nu regret deloc
„Tromperie” – Înșelătoria ca artă a intimității
Cele 5 legi fundamentale ale prostiei umane
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
